1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

3. Nimic nu justifică să folosim o altă metodă la cercetarea caracterului
dreptului internaţional universal. Normele acestei ramuri a dreptului
sînt tot „legi juridice", care însă exprimă voinţa diferitelor ţări, iar
în perioada de trecere de la capitalism la socialism exprimă voinţa claselor
dominante din ţările cu orînduiri sociale diferite. Faptul că în cazul
normelor dreptului internaţional universal este vorba de elemente identice
ale suprastructurilor cu caracter diferit, impune cercetătorului sarcini
multiple, dar nu schimbă esenţa metodei de cercetare. Fiind vorba de
cercetarea unor elemente de suprastructură, sarcina este de a descoperi
în sistemul diferitelor baze acele elemente, care determină formarea normelor
dreptului internaţional universal şi eficacitatea lor în relaţiile in-'
ternaţionale. Eficacitatea normelor de drept internaţional universal este
asigurată numai atunci cînd în bazele economice ale statelor cu orînduiri
social-economice diferite există elemente care au determinat formarea acestor
norme şi care necesită sprijinul dreptului internaţional universal.
In decursul cercetării caracterului de suprastructură al dreptului internaţional
universal, abstracţia ştiinţifică trebuie să se ocupe de acele elemente
ale bazelor cu caracter diferit, care determină statele, clasele dominante
ale statelor, să întreţină relaţii organizate unele cu altele, să se
ocupe de acele elemente care determină cu putere de lege obiectivă aceste
relaţii.
Aici ajunge problema caracterului de suprastructură a dreptului internaţional
în legătură foarte strînsă cu problema cea mai esenţială a
vieţii internaţionale din epoca noastră: problema coexistenţei şi a cooperării
paşnice a orînduirii socialiste şi capitaliste. Dreptul internaţional
universal reprezintă baza colaborării paşnice dintre statele cu orînduiri
sociale diferite. Literatura noastră politică şi juridică s-a ocupat încă
prea puţin de aspectul social al acestei probleme, a studiat prea puţin
legile relaţiilor dintre statele cu orînduiri sociale diferite. In general, drept
bază teoretică a coexistenţei paşnice se indică, de obicei,, legea obiectivă,
descoperită de Lenin, a dezvoltării inegale a capitalismului. Pe baza
acesteia se accentuiază în primul rînd dispoziţia statelor socialiste de
a colabora, precum şi caracterul paşnic al acestor state, caracter ce decurge
din legile de dezvoltare a orînduirii socialiste. Dar legea obiectivă
a dezvoltării inegale a capitalismului confirmă numai legea obiectivă a
existenţei simultane a statelor cu orînduire socială diferită în perioada
trecerii de la capitalism la socialism, dar nu indică şi legile care determină
legăturile dintre aceste state. Studierea problemelor coexistenţei
paşnice numai din punct de vedere al statelor socialiste ne-ar da posibilitatea
să facem numai constatări unilaterale. E clar că cercetarea caracterului
paşnic al „coexistenţei" şi a posibilităţii cooperării dintre statele
cu orînduirea socială diferită poate fi completă si întemeiată din punct
de vedere ştiinţific numai atunci cînd se cercetează şi legile orînduirii
capitaliste.
Factorii sociali care asigură coexistenţa şi cooperarea statelor cu
orînduiri sociale diferite, sînt în acelaşi timp determinanţii formării dreptului
internaţional universal şi sprijinul eficacităţii normelor sale.