1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

puterea orice tentativă ce ar fi urmărit suprimarea acestora, ca fiind
potrivnică politicii sale.
Un alt capitol al legii Cornelia pedepsea pe acei care preparau, vindeau,
păstrau sau administrau otravă pentru uciderea oamenilor (venenum
necandi hominis causa) 3S ; sancţiunea legii privea deopotrivă pe
făptuitori, cît şi pe complici şi tăinuitori 34 .
Dispoziţiile legii se aplicau şi în materie de incendiu (lege Cornelia
... tenetur... cuius dolo malo incendium factum erit = cade sub
[prevederile] legii Cornelia... cel din a cărui vină a fost pricinuit un
incendiu) 35 , fără a se face vreo deosebire — în aplicarea legii — dacă focul
a pus în primejdie sau nu vieţi omeneşti 36 .
Un capitol special era consacrat infracţiunilor pe care un magistrat
putea să le săvîrşească în exerciţiul funcţiunii sale. Legea pedepsea pe
magistratul care condamnase la moarte pe nedrept pe .cineva, fie folosind
în acest scop o falsă mărturie, fie călcînd legea, fie lăsîndu-se mituit
cu bani 37 .
De asemenea legea trata în acelaşi fel mărturia falsă sau denunţul
mincinos făcut în «copul de a se obţine condamnarea cuiva Ia pedeapsa
capitală: quive falsum testimonium dolo malo dixerit, quo quis publico
iudicio rei capitalis damnaretur (cel ce a depus o mărturie falsă cu intenţia
ca cineva să fie condamnat — prin judecată — la pedeapsa capitala)
38 .
Pentru întocmirea acestei legi Sulla a avut aa model o lege antelerioară
a lui C. Grachus, care însă avea o sferă de aplicare mult mai
întinsă nefiind limitată numai lia procesele capitale.
Infracţiunile prevăzute de legea Cornelia analizată mai sus erau
judecate de un tribunal special 39 (quaestio perpetua), iar pedeapsa — denumită
pedeapsa capitală 40 — consta în exil (aqtfae et igni interdictio) cu
toate urmările ce decurgeau din această sancţiune (pierderea cetăţeniei,
confiscarea averii, etc).
O altă lege importantă promulgată de Sulla este lex Cornelia de
falsis, care se ocupă de penalizarea falsurilor (falsa); anterior lui Sulla
nu cunoaştem alte legi ciare să se fi ocupat de această problemă, afară de
legea celor XII table 41 , ce cuprindea o dispoziţie privitoare la falsă mărturie.
Este probabil că anterior lui Sulla aceste infracţiuni să fi căpătat o
sancţiune din partea censorului (nota cansoria), sancţiune destul de efi-
Marcian, Dig., 48, 8, 1. 1; Paul, Sent, V, 23, 1; Collat., 1, 2 şi VIII, 4.
3 3
Vz., Cic, pro Cluent., 54, 148 şi urm.
3 4
Marcian, Dig., ibidem, 1 pr.: cî. Cod., IX 1 (Imp. Filip) şi Collat. XII, 5.
3 5
Cf. Ulpian, Dig., 48, 10.
3 6
Marcian, Dig., 48, 8, 1, pr. si 1; Ulpian, ibidem, 4, pr.
37
3
» Marcian, ibidem, 1, 1; Paul, Sent., V, 23, 1 şi Collat., I, 2; VIII, 4.
Sînt unii care susţin că au existat două asemenea tribunale (Mommsen, Droit
3 9
public, III, 230) sau chiar mai multe (Rein, Criminalrecht der Römer, p. 414) specia
Uzate pentru judecarea diferitelor infracţiuni prevăzute de această lege.
Vezi Modestin, Dig., 50, 16, 103.
4 0
Aul. Gell., N. A., XII, 1, 53.
41