1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

ÎN LEGĂTURA GU PROBLEMA ÎNTINDERII, APĂRĂRII
ŞI ÎMPĂRŢIRII DACIEI ROMANE*
Autorul pune întrebarea: ce poate însemna afirmaţia lui Dio Cassius,
că romanilor le-a reuşit să cucerească întreg teritoriul statului dac al lui
Decebal? El consideră că contradicţia ce iese la iveală comparînd afirmaţia
citată a lui Dio Cassius, cu datele lui CI. Ptolemaeus şi datele arheologice
provenite din aceste regiuni cucerite, trebuie bine judecată: nu cumva
teritoriile statului lui Decebal s-au întins numai prin regiunile ocupate
mai tîrziu de romani?
_
El spune, în continuare, că linia unitară de apărare formată din castrele
înşirate de-a lungul limes-ului dacic, a fost construită folosind posibilităţile
naturale. Ardealul central, ieşit departe spre nord în faţa
limjes-ului dunărean, arăta, în raport cu imperiul, ca şi turnul de veghe
din faţa unei cetăţi.
Bazîndu-se pe linia castrelor de graniţă, autorul contestă afirmaţia,
conform căreia întreg teritoriul Banatului ar fi ajuns sub dominaţie romană.
In sprijinul acestei păreri aduce o serie de argumente geografice
şi dovezi arheologice.
Provincia se sprijinea pe cetatea muntoasă a Ardealului, iar legătura
cu restul imperiului o făcea teritoriul de azi al Olteniei şi Banatului
de est, care erau apărate prin două linii duble de castre. La est erau
limes Alutanus şi limes Transalutanus. După părerea autorului, ultima
a fost creiată încă de Hadrian.
La vest provincia era apărată tot printr-o linie dublă de castre. Cea
exterioară trecea printre Lederà ta-Micia, constituind graniţa dintre teritoriu
mlăştinos şi regiunea deluroasă. Cea interioară era formată de
linia castrelor din văile Cernei şi a Timişului. Această linie dublă de tabere
a fost creiată în timpul primului şi celui 'de al doilea război dacic ale lui
Traian. In continuare autorul se ocupă de problema apărării regiunii văii
Mureşului, acoperirea lor şi sistemul special de apărare al Porolissumului,
indică primejdia deosebită existentă aici.
Trecînd la problema împărţirii Daciei, autorul este de părere că în
urma atacului sarmato-roxolanic s-a ajuns la concluzia că în vederea respingerii
unor noi atacuri este mai bine ca forţele militare să fie împărţite
* Rezumat după lucrarea apărută în original în ediţia maghiară a buletinului.