1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

şi aceasta era problem.! fundamentală a şcolii din această vreme — întregul
invăţămînt trebuia modificat, trebuia aşezat pe temelii noi, corespunzătoare.
Pentru acest motiv, Aron Florian preconizează şi lupta pentru
o reformă radicală a şcolii: „Cea dintîi pricină a şcoalei este —•
scria el lui Bariţ — pentru o reformă... şi noi ne-am apucat cu o căldură
nebunească de o reformă şcolară..." 9 .
Grija lui Aron Florian pentru şcoală era mare. Gîndul că Adunarea
Obştească a ţării nu se va preocupa de problemele şcolii ia noua sesiune
(1844), îl cutremura. „Toate le trec cu vederea Adunării, scria el aceluiaşi
prieten, toate le iert, dar de nu vor apuca şcolile în rnînă, apoi osîndă,
blestem, anatemă" 10 .
Aron Florian lupta sincer pentru luminarea poporului, pentru înfiinţarea
de şcoli în toate districtele ţării, dar nu înţelege de ce Adunarea
Obştească nu se grăbea s-o facă; el nu înţelegea că un atare lucru
primejduia interesele de clasă ale boierimii reacţionare reprezentate de
această Adunare.
Un mare neajuns al învăţămîntului din această vreme îl constituia
lipsa de manuale şcolare. Aron Florian, ca şi "Lazăr, Eliade şi alţii, căută
să împlinească şi această lipsă, întocmind manuale de istorie, geografie
şi morală, fără a uita un singur moment scopul pe care trebuia să-1 urmărească
acestea.
Educaţia tineretului era o altă lăture a învăţămîntului care preocupa
într-un grad înalt pe Aron Florian. In spiritul anarhic ce domnia acum
în rîndurile tineretului din şcoală el vedea o adevărată primejdie pentru
viitorul ţării, deoarece aceşti elevi sînt cetăţenii de mîine ai ţării. Educaţiei
trebuia să i se dea o nouă orientare, o nouă direcţie, un nou conţinut,
deoarece, spunea el: „tinerimea noastră cea fără temere de d-zeu,
fără ruşine de oameni, obrasnică şi desfrînată, ajungînd odată bărbaţi,
vor da foc ţării de la toate căpătîiele" 11 .
Preocupările educative-instructive ale lui Aron Florian nu s-au limitat
însă numai la tineretul ţării, la „junimea" ei, ci ele au fost extinse
— pe cit s-a putut — asupra poporului întreg, asupra ţării întregi.
Şcoala mulţimii, de această dată, trebuia să fie gazeta. Aron Florian
s-a folosit deci de gazetă, de presă, ca de un mijloc principal de educare
şi cultivare a poporului. II găsim astfel colaborator la „Curierul Romînesc",
la „Gazeta Teatrului Naţional", la „Gazeta Transilvaniei", la,
„Foaia pentru minte, inimă şi literatură", etc.
Dar, deoarece gazete erau acum, atît în prima jumătate a secolului
al XIX-lea, cît şi în cea de a doua, puţine, iar munca de colaborator nu-1
îndestula, Aron Florian hotărî să scoată el însuşi o gazetă. Scoase astfel
mai întîi, în Ţara Romînească, „Muzeul Naţional" (februarie 1836 —f
martie 1838), gazetă literară şi industrială, iar apoi, în Transilvania, îm-^
9
Scrisoare către Bariţ, din ianuarie 1844, publicată de N. Bănescu în „Neamul
Romînesc" an 1908, no. 93, pp. 1471—1472.
10 Ibid.
»' Ibid.