1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

a face faţă sarcinilor, se văzu nevoit să ceară ajutor. Astfel, Comitetul
ceru de îndată ajutorul lui Aron Florian, sosit de curînd din Ţara Romînească,
foarte cunoscut în rîndurile luptătorilor ardeleni, a lui Bariţ,
Gavril Munteanu, David. Almăşanu şi al altora.
Din acest moment, Aron Florian ia parte activă, cu rol conducător,
la revoluţia romînilor din Ardeal. Chiar de la începutul lunii octombrie
el semnează, în calitate de secretar, alături de Bărnuţiu, preşedinte, ordinile,
dispoziţiunile şi instrucţiunile date de „Comitetul Naţiunii Romîne"
prefecţilor şi tribunilor legiunilor.
După ocuparea Sibiului de trupele generalului Bem (11 martie 1849),
odată cu ceilalţi membrii ai Comitetului, Aron Florian, pe la Turnu-Roşu,
e nevoit să treacă în Ţara Romînească, de unde fugise. Aici, spre sfîrşitul
lunii martie, este arestat. După un arest de mai multe săptămîni,
pus în libertate, prin Bucovina, se întoarce din nou la Sibiu.
Odată intrat în viitoarea luptelor revoluţionare din Ardeal, Aron
Florian nu încetă lupta pentru satisfacerea revendicărilor naţionale decît
atunci cînd văzu că nimic nu mai este de făcut. In anul 1850, alături
de Bărnuţiu, Iancu, Sever şi alţii, îl vedem trimis in delegaţie la Viena,
iar mai apoi, împreună cu I. Maiorescu lucrează la întocmirea raportului
lui Iancu, Balint şi Sever.
După terminarea revoluţiei din Ardeal şi a tuturor acţiunilor întreprinse
în legătură cu ea, Aron Florian fu numit redactor al gazetei „Telegraful
Romîn", pe la sfîrşitul lunii decembrie 1852. Aici nu stătu însă
decît cîteva luni: ianuarie—martie (1853), cînd apoi plecă la Viena ca
redactor al „Foii legilor imperiale" (1853—1856).
In anul 1856 Aron Florian e chemat din nou în Ţara Romînească:
mai întîi ca profesor la Colegiul Sf. Sava, devenit Academie — unde
predă istoria universală Ia clasa VIII, apoi în urmă, în 1864—1865, ca
profesor de istorie universală la Facultatea de Litere şi Filozofie din
Bucureşti, facultate recent înfiinţată.
Aron Florian ajunge astfel cel dinţii profesor de istorie universală
de la Universitatea din Bucureşti. Lui i-a urmat Petre Cernătescu, iar
acestuia uriaşa personalitate a lui Nicolaie Iorga.
In calitatea sa de revizor şcolar, de director al Aşezămintelor Brîncoveneşti,
de consilier superior şi permanent al ministerului, etc, Aron
Florian a purtat o deosebită grije organizării şi reorganizării învăţămîntului,
înfiinţării de şcoli gratuite. La îndemnul şi stăruinţele sale, o
serie de aşezăminte religioase au fost transformate în şcoli, pentru că,
spunea Aron Florian: „oricît de lăudabile au fost scopurile ce le-au
avut fericiţii fondatori, trebuinţele de acum ale ţării... cer ca aceste fundaţiuni
religioase ...să fie productive de foloase reale şi pentru ţară şi
pentru societate" 8 , înîiinţîndu-se astfel şcoli în mai toate districtele cu
proprietăţi ale Aşezămintelor.
Pentru şcoa'ă, Aron Florian a întocmit programe, regulamente,
proiecte de legi, etc. Dar acestea nu erau de ajuns. După părerea lui —
8
V. A. Ureche, Istoria şcoalelor, voi. III, Bucureşti, 1894, p. 190.