1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

denţa de stat, suveranitatea, împotriva presiunii şi atitudinii agresive a
unui stat capitalist mai puternic.
7. Din cele de mai sus reiese că relaţiile dintre state se dezvoltă în
condiţii foarte complicate, în condiţiile colaborării şi ale luptei. Corespunzător
acestora s-au format şi se dezvoltă şi no rimele juridice care sînt
chemate să reglementeze aceste relaţii. Dreptul internaţional este totalitatea
acelor norme care s-au format în procesul colaborării şi luptei între
state. O influenţă determinantă asupra formării lor au acele legi obiective
care determină, în general, relaţiile dintre state. Sistemul dreptului internaţional,
principiile juridice şi instituţiile de drept, care reglementează
relaţiile dintre state de pe bazele principiale ale egalităţii, respectului suveranităţii,
neintervenţiei şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor,
s-au format pe măsură ce dezvoltarea forţelor de producţie a făcut -necesară
stabilirea relaţiilor între state şi pe măsură ce producţia de mărfuri
şi necesităţile economice ale diferitelor state au orientat aceste relaţii în
mod necesar, cu putere de lege, în direcţia colaborării. In acest fel a luat
naştere dreptul internaţional universal, totalitatea acelor norme care reflectă
voinţa claselor dominante din diferite state şi procesele obiective
ce au orientat-o în direcţia cooperării. Acestea sînt norme acceptate de
majoritatea statelor şi recunoscute de către acestea drept obligatorii. Deci
aceste norme juridice sînt „legi juridice" care au rădăcini adînci în
condiţiile materiale de existenţă a societăţii contemporane, care oglindesc
just legile obiective ce au determinat formarea relaţiilor internaţionale,
norme juridice care ca elemente identice ale suprastructurilor bazelor cu
caracter diferit, pot deservi în aceeaşi măsură interesele ambelor baze.
8. Spre deosebire de dreptul intern, dreptul internaţional nu dispune
rte un organ central de constrîngere care să asigure, la nevoie, chiar şi
"u forţa eficacitatea normelor sale. In etapa actuală a dezvoltării societăţii
nu este şi nici nu poate exista un organ al puterii care, stînd mai
presus de state, să poată asigura în orice condiţiuni respectarea normelor
dreptului internaţional 5 .
Şi normele dreptului intern s-au format pe baza unor legi obiective,
aceste legi acţionează asupra voinţei clasei dominante. Dar imediat ce
această voinţă de clasă a devenit, prin intermediul izvoarelor de drept,
o normă de drept, ea este impusă de întreg aparatul de stat.
In lipsa unui organ central de constrîngere, normele dreptului internaţional
se imprimă mai slab în sistemul supra structurii. Chiar şi
după validarea lor, adică după formularea lor în vreunul din izvoarele
de drept (tratate, cutumă), ele mai rămîn într-o strînsă dependenţă de
acei factori obiectivi care le-au determinat procesul de formare. Eficacitatea
normelor dreptului internaţional, aplicarea lor în raporturile juridice
concrete şi respectarea lor de către state, depind foarte mult de măsura
în care continuă să acţioneze şi mai departe acei factori care orientează
voinţa claselor dominante din diferite state în direcţia cooperării
bazată pe egalitate.
5
Consiliul de securitate încă nu este capabil, datorită activităţii de subminare dusă
de puterile imperialiste, să-şi îndeplinească sarcinile sale limitate la problemele păcii şi
securităţii.