1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Cînd petrece omul in fum, atunci-i lăcrărnadzâ ochii şi de iuţimea
fumului doru-l ochii şi orbăsc; iară deaca iase la văzduh curat şi la vreme
cu senin, de să prinblă pre Ungă izvoară de ape curatoare, atunce sîmtu
mai veseli ochii si mai curaţi, si sănătate dobindesc din văzduh curat
(f. 225 v°—226 r°)
[Evanghelia din dumineca a 28-a:]'
Dzise domnul pilda acasta:
Un om oarecarele făcu cină mare şi chemă pre mulţi şi tremisă robii
săi in caşul cinei să dzică chemaţilor: „Veniţi, că iată simt gata toate".
Şi începură depreună a să lepăda toţi. Cel dinţii dzise lui: „Un sat am
cumpărat şi am treabă să mă duc să-i vădz. Rogu-te să mă aibi lepădat".
Şi altul dzise: „Cinci pluguri de boi am cumpărat şi mă duc să-i socotesc.
Rogu-te să mă aibi lepădat". Şi altul dzise: „Mutare am luat şi pentr-acea
nu poc veni". Şi veni robul acela şi spuse demnului său acestea. Atunce
să mînie domnul casei şi dzise robului său: ,Eşi de sirg prin răspîntii şi
pre uliţele cetăţei, şi calicii şi orbii şi şchiopii şi nevolnicii adă încoace".
Şi dzise robul: „Doamne, făcut-am cum ai dzis, ce încă mai iaste loc". Şi
dzise domnul cătră rob: „Eşi pre căi şi pre cărări şi-i îmbie să între ca
să împle casa mea". Că vă grăesc voaâ că nice un om de-acei chemaţi nu
va gusta de cina mea, că mulţi simt chemaţi, iară putini-s aleşi.
(f. 356 v°—357 r°).
[Viaţa sfintului Nicolaie. începutul şi un fragment din partea de la
inceput: ]
Acesta svînt şi mare lumină lumii şi adutoriu de sîrg tuturor creştinilor,
svîntul Nicolae, era dintr-o cetate de la Anadol, ce să chiamă Patara;
născut din părinţi creştini, nice prea bogaţi, nice foarte iară săraci, ce
atîta avea cit le sosiia pentru sine şi pentru săraci fi] ce cerea. Alt fecor
n-au avut fără de-acesta, că nice mainte d-ins, nice apoi alt fiiu n-au născut
înmă-sa. Numai pre-acesta ce avea şi iniîiu ş-apoi. De mitiutel arătă cum
va hi si deaca va creste mare
(partea II, f. 28 v°).
Intr-aceea vreme era un om bogat foarte, şi avea trei fete frumoase
foarte şi nemăritate. Iară pentru o nevoe oarece, să tîmplă de sărăci, şi
în sărăcie ca aceea cddzu, cit nu mai avea ce face şi cu ce să hrăni
(partea II, f. 29 v°).
[Din predica la „adormirea maicii domnului":]
Era ufnj-npărat mare şi puternic, şi avea doi robi. Deci audzi
că în cutare loc să face tîrg mare şi mare neguţăiorie şi dobîndă acolo.
Şi chemă robii săi şi le dzise: „Luaţi avuţie multă şi vă duceţi în cutare
ioc, unde să adună tîrg. Şi faceţi acolo neguţătorie, şi într-o lună iară să
vă întoarceţi. Iară carele va zăbăvi mai mult, numai cu capul va plăti".
Deci-ş/iJ luară amîndoi robii aceia avuţie şi să dusără. Deci unul, ca un
nebun şi rrău ce era, nu cunpără lucruri ce iubita inparatul şi să să întoarcă
curund, ce cunpără case şi dugheane şi ocine, şi ctte înpăraiului nu-i trebuia,
nice-i făcea lui dobîndă. Şi pînă a direge robul acela casele şi dugheariele,
ocinele, trecură trei-patru luni şi mai mult. Iară celălalt rob, ca un-