1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

vieţii colective. Zadarnic a argumentat reprezentantul ţărănismului conservativ
că socialismul este incompatibil cu telul de viaţă al ţăranului.
Ţăranul romîn care lucrează pe pămîntul propriu şi cel care păşeşte pe
drumul vieţii colective nu se înspăimîntă nici de muncă, nici de maşini.
In loc de înnobilarea sufletească de valoare dubioasă, ţăranul muncitor
romîn a ales soluţia reală propusă de clasa muncitoare şi de partidul
acesteia: lichidarea proprietăţii mari şi transformarea socialistă a agriculturii.
Realitatea a dezminţit mai convingător decît orice argument teoretic
falsitatea tezelor lui Rădulescu-Motru.
Falimentul ţărănismului conservativ a fost atît de evident cu mult
înainte de eliberarea patriei noastre, încît însuşi Rădulescu-Motru a trebuit
să renunţe la el. In anii elaborării ideologiei statului ţărănesc îşi
însuşeşte şi el lozinca acestuia şi devine propovăduitorul lui. Din ideologia
statului ţărănesc reprezentată de Rădulescu-Motru au dispărut tezele
care aduceau imn de laudă conservatismului şi partidului.conservator, între
timp dispărut. Cu toate că se apropie de concepţia şi programul elaborat
de ideologii partidului naţional-ţărănesc, totuşi nu-şi însuşeşte ideile de
bază ale sociologiei acestuia. Locul acestora îl ocupă teoriile de filozofie
socială şi culturală pe care le lansează sub denumirea de „romînism" ca
o dezvoltare a concepţiilor lui mai vechi.
Ce propagă acest „romînism" şi cum se încadrează el în concepţia
despre societate şi cultură susţinută de Rădulescu-Motru?
Punctul de plecare pentru temelia filozofiei sociale şi culturale a romînismului
ni-1 dă critica spiritualităţii secolului al XlX-lea. Şi Rădulescu-
Motru se înrolează în rîndurile acelor filozofi burghezi, care încearcă să
prezinte criza generală a orînduirii capitaliste ca o criză a spiritului european,
a culturii şi a moralei europene. Criza aceasta — după părerea lui
— izvorăşte din falimentul ideilor dominante ale secolului al XlX-lea.
Anume în secolul trecut — spune Rădulescu-Motru — au dominat patru
principii de bază: în explicarea psihicului individual principiul asociaţiei,
în viaţa economică concepţia individualismului economic, în viaţa de stat
teorja contractului social şi în sfîrşit principiul libertăţii. Secolul al XlX-lea
a fost secolul individualismului şi al liberalismului. Cataclismul primului
război mondial a accelerat prăbuşirea spiritualităţii secolului al XlX-lea,
iar Europa trăieşte azi anii desfăşurării unei noi spiritualităţi. Noua spiritualitate
a Europei cîştigă teren sub semnul acelui naţionalism, care
rupe legăturile cu naţionalismul de factură veche îmbinat cu liberalismul
burghez din secolul al XlX-lea. Acesta din urmă a conceput naţiunile ca
unităţi pasive, formate în esenţă de elemente identice şi a avut ca principiu
călăuzitor individualismul. In schimb naţionalismul nou porneşte din
credinţa că fiecare naţiune e înzestrată cu o structură individuală, are o
constituţie specifică, originală şi are destinul său propriu. In hitlerism şi
fascism îşi găseşte expresia adecvată naţiunea germană, respectiv cea
italiană, şi sub acest raport aceste două curente sînt reprezentantele spiritualităţii
europene noi — declară Rădulescu-Motru. De fapt însă nici hitlerismul,'
nici fascismul lui Mussolini nu aveau nimic comun cu esenţa şi
caracterul poporului german, respectiv italian. In hitlerism şi fascism