1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

conducerea partidului ţărănist, sub presiunea mişcării ţărăneşti care se
desfăşura, a trebuit să recunoască lupta de clasă, necesitatea desfiinţării
marii proprietăţi şi alte lozinci revoluţionare ale ţărănimii, ceea ce a
întărit influenţa acestui partid asupra maselor largi ale ţărănimii. Dar
în ultimul timp conducerea partidului, împreună cu păturile burgheze
din sate a cîrmit spre înţelegere cu burghezia. Ca rezultat al acestei înţelegeri
a fost fuziunea partidului naţional (partid burghez din Transilvania)
cu partidul ţărănist şi renunţarea făţişă a acestuia din urmă la
toate cerinţele revoluţionare ale ţărănimii" 2 .
In anii de după primul război mondial sociologia ţărănistă a reîm-,
prospătat sociologia poporanistă a lui Stere. Se ştie că Stere a negat
dezvoltarea capitalismului în Romînia şi a tras la îndoială rolul proletariatului
în rezolvarea problemei ţărăneşti. Sociologia poporanistă n-a
acceptat dreptul de existenţă a mişcării socialiste în Romînia şi a urgentat
crearea unei „democraţii ţărăneşti". Stere a' afirmat că în Romînia
nu au viitor nici industria, nici socialismul, ci „gospodăriile ţărăneşti
bazate pe muncă", care asociindu-se în cooperative, vor forma
baza economică a democraţiei ţărăneşti preconizate de el. In „sociologia
ţărănistă" găsim — bineînţeles cu modificările impuse de noile împrejurări
— toate tezele acestea. De aceea „Lupta de clasă", organul teoretic
al partidului nostru, a considerat drept o sarcină importantă critica
poporanismului reînviat în ţărănism: „De o deosebită importanţă pentru
noi sînt diferitele curente care... se dezvoltă în partidul ţărănesc : pe
de-o parte se cristalizează tendinţele capitaliste din sînul ţărănimii, ideologia
chiaburimii, pe de altă parte reînvie poporanismul mic-burghez
cu pretenţii de socialism, care de data aceasta, spre deosebire de trecut,
caută să pătrundă în mase. Dacă ne propunem serios să atragem ţărănimea
săracă şi mijlocie de partea proletariatului, atunci trebuie să combatem
cu îndîrjire tendinţele dinţii (chiabureşti), căci ele aduc ţărănimea
la remorca burgheziei aşa zise înaintate, dar trebuie de asemenea să împiedecăm
ea socialismul cooperativist-poporanist să pună stăpînire pe
muncitorimea din Romînia, care tînără şi legată încă prin mii de fire de
ţărănime, poate încă să cadă pradă acestei teorii ieşite din sînul miciiburghezîi.
Noi trebuie să demascam fără rezerve caracterul mic-burghez...
reacţionar al acestei din urmă tendinţe din partidul ţărănesc" 3 .
V. Madgearu a fost teoreticianul dătător de ton al sociologiei ţărăniste
bazate pe poporanism. Lucrările de sociologie şi de economie politică
ale lui V. Madgearu sînt expresia tipică a sociologiei ţărăniste, care
nu neagă existenţa claselor în general şi a luptei de clasă, ci încearcă să
dovedească pe de o parte -că analiza şi critica marxistă a capitalismului
nu se poate .aplica la dezvoltarea agriculturii, iar de pe altă parte că
această analiză nu este valabilă în cazul ţărilor agrare din Europa de răsărit.
' • -
2 Ibid., pp. 580—581,
8
Ibid., p. 441