1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Moldovei in 1472: „...Te rugăm pe măria ta ca să faci bunătatea să te
apropii de această ţară, spre a o ieri de acei turci nespus de crînceni" 12 .
Cu prilejul eroicii lupte de la Podul înalt în 1475, Ştefan cel Mare a
avut la fel sprijinul ardelenilor. „Dar Ştefan voievodul moldovean —
spune cronica de la Dubniţ (Chronicon Dublicens) — cu secuii noştri şi
cu valahii şi rutenii adunaţi în grabă, punîndu-se în fruntea lor, s-a împotrivit
turcilor în mijlocul ţării sale, ca un bun părinte al patriei şi a
neamului său" 13 .
După bătălia de la Mohács din 1526, turcii ocupă cetatea Buda şi şesul
Ungariei, iar Transilvania devine principat autonom, tributar puterii otomane,
ajungînd într-o comunitate de soartă strînsă cu Muntenia şi Moldova,
expuse şi mai mult invaziilor turceşti.
Ajutorul ostaşilor maghiari din Transilvania, sub conducerea lui
Király Albert şi Horváth Mihály, a fost eficace cu prilejul luptei pe care
Mihai Viteazul a cîştigat-o la Călugăreni în 1595. După cum redă în
versuri cronicarul maghiar contemporan Jacobinus, — acestora le adresa
Mihail Viteazul următorul îndemn de luptă: „Fiţi viteji, urmaţi-mă pe
mine, — Purta-mă voi nainte, alăturea de voi..." (Legyeíek vitézek, engem
kovessetek, — En îejemet ele viszem tü veletek...) 14 .
Mihai Viteazul, domnitorul Munteniei, ajuns să fie ales în 1599 şi
domnitor al Transilvaniei, găseşte sprijin atît în sînul populaţiei romîneşti
din Transilvania, cit şi printre secui şi saşi. Nobilimea maghiară îl sprijină
de asemenea un timp, însă pe urmă se aliază generalului Gheorghe
Basta, trimisul împăratului Rudolf al II-lea şi rivalul de moarte a lui
Mihai. Habsburgii, la fel ca şi Poarta Otomană vor să zădărnicească formarea
unei unităţi politice şi militare puternice în regiunea Carpaţilor
de sud şi pun la cale uciderea lui Mihai Viteazul în 1601.
Domnitorul, care a consolidat cel mai mult puterea Transilvaniei,
Bethlen Găbor, întăreşte de asemenea alianţa cu Moldova şi Muntenia
pentru a contrabalansa presiunea turcilor şi a Habsburgilor. El preconizează
întemeierea unei Dacii protestante, iar realizarea planului său o
începe prin încercarea convertirii romînilor ardeleni la protestantism.
Pentru aceasta el cere aprobarea patriarhului Chirii Lucaris din Constantinopol.
Acesta din urmă, în răspunsul lui, arată obstacolul de neînlăturat
ce stă în calea acestei încercări: „înainte de toate ar trebui ruptă legătura
de sînge şi de simţiri care trăieşte, deşi în mod tainic, dar cu atît mai
puternic între romînii din ţara Transilvaniei şi între locuitorii ţării A4unteniei
şi Moldovei" 15 .
Ideea reconstituirii vechii Dacii pnn coeziunea bisericii ortodoxe sau
protestante, ceea ce a preocupat pe Mihai Viteazul şi Bethlen Gábor, pe
Radu Mitinea şi Rákóczi Gyorgy al II-lea, era expresia necesităţii unei
12
Analele Acad. Memoriile Secţiunii istorice seria II. tom. XXVII, pp. 118—119
13
Anuarul Inst. de ist. nat- din Cluj, voi. V, p. 348.
14
A Veress, Cîntece vechi istorice* ungureşti despre rornini în Anal. Acad. Rom.
Mern. Sec. ist. III, 1925, pp. 10—20.
15
Torok-magyarkori ăllami okmănytăr Pest, 1869, voi. II, pp. 137—140.