1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

— dacă ţinem seama de împrejurările de atunci — în Ardeal. E probabil
că ea a fost luată în repertoriu numai la Braşov, la stăruinţele lui Bariţiu,
care urmărea de aproape, în toile lui, mişcarea teatrală de dincolo de
Carpaţi 42 .
Din repertoriul original maghiar n-a fost tradusă decît Soldatul fugit,
una din cele mai reuşite comedii ale lui Szigligeti Ede. Scrisă în 1843,
ea s-a impus repede pe întâiul plan, atît al teatrelor permanente, cît şi
al celor ambulante, prin caracterul ei popular, prin verva ei sprintenă, psin
critica ce o aducea barbarelor metode de recrutare în armată, practicate
de regimul feudal. Comedia a fost tradusă de Vasile Maniu. Regretăm
că nu ni s-a păstrat — sau nu s-a descoperit încă — manuscrisul acestei
traduceri, care trebuie să fi pus la grea încercare pe tînărul scriitor bănăţean,
pentru limbajul ei popular şi oral aşa de savuros.
Majoritatea celorlalte piese a fost luată din repertoriul german, trecut
în limba maghiară. Toate aceste piese figurau de mult (unele de la sfîrşitul
sec. XVIII) în repertoriul teatrelor maghiare 43 .
Fireşte că nu putea să lipsească Aug. de Kotzebue cu comediile şi
melodramele lui, sentimentale sau senzaţionale, adeseori bine construite,
jucate mult nu numai pe scenele germane şi maghiare, dar şi pe cele romînesti
44 . Din aceeaşi categorie lacrimogenă face parte si Preciosa lui
Wolf.'
Nu putea să lipsească din repertoriu apoi Elisena din Bulgaria sau
Pădurea Sibiului de Johanna Weissenthurm Franul, mult jucată pe scenele
din Austria, Ungaria şi Ardeal, probabil din momentul în care prelucrătorul
ei maghiar, Lâng Adam, a avut inspiraţia de a o asorta cu cîteva
dansuri romîneşti din Haţeg 45 .
Cu excepţia lui Iorgu de la Sadagura şi a Soldatului fugit, repertoriul
este compus deci mai mult din piese de succes ieftin, cu multe elemente
de farsă şi melodramă, cu cîntece şi jocuri. E mai mult o coborîre la nivelul
unui public despre care se credea că e încă foarte naiv, decît o încercare
de ridicare a lui.
Şi, totuşi, publicul nu umple sălile, aşa cum aştepta directorul trupei,
care-şi încercase repertoriul în numeroasele lui turnee, cu trupele maghiare.
Pricina este traducerea rea a pieselor şi interpretarea cu totul
nesatisfăcătoare. Dar asupra acestei probleme vom reveni.
Turneul societăţii, condusă de Farkas, a început la Lugoj în ianuarie
sau februarie 1847. Aici trebuie să fi fost pregătit cea mai mare parte
din repertoriu. Din nefericire, nu ni s-a păstrat decît afişul ultimului spec-
G. Trans., semnalează elogios reprezentarea comediei la Iaşi şi Bucureşti, şi
4 2
publicarea ei în volum.
4 3
Cf. pe larg despre acest repertoriu în Bayer, op. cit., şi Toth Denes, op. cit.
Despre răspîndirea lui Kotzebue la noi cf. G. Bogdan-Duică, Traducătorii romîni
4 4
ai lut Aug. de Kotzebue, în Lui Titu Maiorescu, Omagiu, Bucureşti, 1900, p. 188—204.
Regretăm, că n-am putut ajunge pînă acum la textul german sau la prelucrarea
4 5
maghiară a acestei piese, pentru a ne da seama de pricina adevărată a popularităţii
ei în Ardeal. Bariţiu consideră jocul „Haţeganul" drept cel mai caracteristic şi mai
frumos joc din Ardeal, popular şi printre unguri (cf. Saltul (danţul, jocul), în Foae
pentru Minte, 1850, nr. 23). E probabil deci că acest dans a contribuit mult la popularitatea
piesei.