1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

întemeiată pe isvoare bogate, sigure şi precise, pe o metodă raţională
şi ştiinţifică, pe spirit critic şi discernământ, opera istorică a Iui
Aron Florian, prin obiectivele pe care le-a urmărit şi rolul pe care 1-a
avut, a dobândit în acea vreme — vremea revoluţiei din 1848, a unirii
din 1859, etc. — o însemnată valoare morală, practică, socială şi politică
şi nu mai puţin ştiinţifică.
3. Activitatea revoluţionara
In calea progresului Ţării Româneşti, înainte de 1848, se ridica o
grea stavilă: era vechea boierime coruptă, trândavă, înapoiată şi reacţionară,
care asuprea şi exploata crunt poporul. In această vreme Regulamentul
Organic reprezenta însă, în ochii lui Aron Florian, un instrument
de progres: „Regulamentul Organic, zicea el, afară de vreo cîteva
întocmiri barbare, este o carte sfîntă în care este brăzdat drumul fericirii
ţării româneşti" 32 . Dar el nu putea fi aplicat, in laturile lui pozitive, fiind
în mîna acestei boierimi, care legiferează şi execută legile în folosul ei.
Aron Florian îi arată lui Bariţ că boierimea din Ţara Romînească
este o castă stricată, urîtă şi inrăită care tiraniseşte ţara, poporul şi pe
patrioţi, o castă care „abia învaţă, după idee, slobozenia, dreptatea şi
patriotismul"; o castă plină de vicii, imorală la care „ocara îi este cinste,
nedreptatea dreptate, tirania slobozenie, iar virtutea tot felul de vicii...",
o castă sărăcită, datoare vândută,
0
castă pentru care Viena, Londra şi
Parisul lucrează ca s-o îndestuleze; o castă care „îşi vinde cinstea, vinde
dreptatea, vinde ţara; o castă care trăieşte în lux, petreceri şi desfriu, in
vreme ce „ţara românească întreagă locuieşte in bordei, umblă desculţă,
mănâncă mămăligă de mei ca să îndestuleze luxul aristocraţiei noastre
care n-are soţ nici intr-o parte a Europei—" 33 .
Această castă care Împiedecă progresul, care tiraniseşte ţara, care
asupreşte şi exploatează sălbatic poporul, trebuie doborîtă, iar progresul
înfăptuit.
In vederea acestui scop, Aron Florian alege două mijloace: cel
dinţii mijloc ar fi formarea unei nobilimi mici, unei „aristocraţii secundare"
— ca în Anglia — care să „derepene pe cea mare". Dar acest
mijloc nu poate isbuti din cauza nobilimei mari. „Cel de al doilea mijloc,
cel mai sigur şi mai drept — spune el — este ca poporul... să-şi cunoască
drepturile sale, şi să ia, sau să-şi facă singur ceiace aristrocraţia
nu vrea să-i dea sau nu vrea să-i facă..." 34 .
Ca şi socialiştii utopişti, în mod naiv, crezuse şi Aron Florian că
boerimea va contribui la progresul social şi politic al ţării. Convins că
acest lucru nu se poate, preconizează un mijloc violent: răscoala poporului,
revoluţia.
Deşi Aron Florian se teme de răscoala poporului, se teme ca nu
cumva această răscoală să ducă la pierderea şi brumei de independenţă
3 2
Scrisoare lui Bariţ, din 1838, publicată de Bogdan-Duică, în Tribuna
Arad, 1903, nr. 18.
3 3
Ibidem.
3 4
Ibidem,
Poporului,