1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

„GYERMEKLO" (textual: „COPIL DE CAL")
ŞI ÎNRUDIRILE SALE*
In lucrarea sa, bazată pe multe date culese din arhive, autorul cercetează
terminologia maghiară referitoare la creşterea animalelor în secolele
XVI—XVIII. In această lucrare el se ocupă de cuvîntul compus gyermeklo
(„copil de cal"), gyermek==copll, /d=cal), cunoscut pină acum de cercetătorii
limbii maghiare cu sensul de „mînz" (csiko), „cal tînăr" (fiatal 16)
sau „cal neînvăţat" (tanulatlan 16). Autorul arată că în această expresie
componentul „gyermek=copil" păstrează sensul de „băiat" (magh. fiu),
sens pe care 1-a avut în trecut şi pe care în limba populară îl are şi astăzi.
In trecut acest cuvînt se referea numai la calul mascul de 1—SV2 ani. După
această constatare cu caracter semantic, autorul arată că ultima indicaţie
istorică privitoare la termenul gyermeklo datează din 1798. Dat fiind că,
pe la mijlocul sec. XVI., pe Mngă termenul gyermeklo, apare termenul csiko
(„mînz"), e probabil ca acest cuvînt {csiko, csitko) să fi ajuns, încă de
la începutul secolului XVI, să elimine cuvîntul uehem, care avea sensul de
„mînz". Autorul arată că în unele locuri, deja pe la mijlocul sec. XVII, cuvîntul
csiko, csitko („mînz") cîştigă teren şi că el începe să se răspîndeâscă
nu numai în dauna vechiului uehem, ci şi în dauna termenului gyermeklo.
Partea a doua a procesului a avut loc însă numai la începutul secolului âl
XlX-Iea. Avînd în vedere că datele autorului, aproape fără excepţie, provin
din Ardeal, el consideră ca o sarcină de viitor adunarea şi cercetarea materialelor
de arhivă referitoare la economia animală din Pusta Ungară.
Numai după culegerea materialului istoric şi a materialului din actuala
limbă populară, s-ar putea face constatări cu privire la răspîndirea şi înrudirile
termenului gyermeklo pe întregul teritoriu al limbii maghiare.
La sfîrşitul lucrării sale, autorul menţionează şi unele date istorice şi contemporane
ce se referă la alte înţelesuri ale termenului gyermeklo. Insă
aceste date sînt sporadice şi sensurile sînt nesigure. De aceea, el vede posibilă
rezolvarea definitivă a problemei numai pe bază de noi cercetări.
Totuşi, constatările sale asupra trecutului ardelean al cuvîntului par a fi
definitive, dată fiind bogăţia materialului de arhivă pe care se bazează.
SZABO T. ATTILA
Catedra de limba maghiară
Universitatea „Bolyai"