1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

(pe alte afişe „Soţietate teatrală romînească"), cu care, la începutul anului
următor, a vizitat oraşele din Banat şi sudul ardelean.
E foarte probabil că „Soţietatea" nu s-ar fi putut alcătui, dacă nu
s-ar fi găsit la Seghedin un negustor grec (sau aromin?), Fotie, care să-i
pună la dispoziţie fondurile necesare, în speranţa că şi le va recupera
cu o dobîndă considerabilă.
Societatea s-a constituit, în Banat, la JLugg[. Acest oraş era cel mai
puternic centru romînesc din Ungaria timpului, cu o numeroasă burghezie
romînească, compusă mai ales din negustori, meseriaşi şi intelectuali.
Lugojul reprezenta pentru Ungaria ceea ce reprezenta Braşovul pentru
Ardeal. Exista acolo şi o viaţă culturală romînească, nestudiată încă suficient.
Din cadrul ei nu lipsesc spectacolele de diletanţi. Numai aşa se
explică faptul că Farkas şi-a constituit „Soţietatea" aici. într-adevăr,
actorul maghiar şi-a dat seama că nu poate face faţă cerinţelor publicului
romînesc numai cu cîţiva actori maghiari, care ştiu romîneşte şi la care,
cu siguranţă, se observa accentul străin. Avea nevoie apoi de un repertoriu
mai mare, interpretarea căruia cerea de asemenea actori mai numeroşi.
Şi-a completat deci trupa cu cîţiva romîni sau sîrbi, care ştiau romîneşte
36 .
Iată compoziţia societăţii lui Farkas, după afişele spectacolelor date
de ea: 37 .
Bărbaţi: Farkas, Venter, Balog, Gyurman, Jakab, Seracin, Popovici,
Marin, Bocşa, Bredicean (sau Bercean?), Stoicici, Linca, Istrătescu, Barbu.
Femei: dna D. (Dăncs?) Rozalia, dna Seracin,. dna Iakab, dş. Serenca
(sau Serena).
Iakab şi Venter făceau şi pe suflerii. Ei au mai cutreierat înainte
Ardealul în această calitate 38 . Istrătescu, Linca şi Barbu nu apar decît pe
afişele de la Braşov. Probabil au fost recrutaţi temporar dintre diletanţii
de aici. Istrătescu e sigur braşovean. El va juca şi în Regulus de Collin,
dat de diletanţii de aici, în acelaşi an 39 .
Marin şi Seracin sînt bănăţeni. Ei. sînt singurii interpreţi romîni de nădejde
ai ansamblului. Calitatea lor e o dovadă că mişcarea teatrală lugojană
e mai veche. Din Banat vor fi şi Popovici şi Bredicean. Bariţ apreciază
astfel compoziţia trupei:
Despre constituirea la Lugoj a ansamblului, subvenţionarea lui de către Fotie şi
3 6
existenţa unor sîrbi printre membrii lui, ci. Teatru in Braşov, în G. Trans. 1847, nr. 81
(adaus), apoi Organul Luminării, 1847, p. 46 („Academia acestor actori a fost Lugojul...")
şi 1848, p. 297. C. Brediceanu, Date şi reminiscenţe pentru istoria Reuniunii romine de
cîniări şi muzică din Lugoj pină la Ion Vidu, ed. II, Lugoj, 1942, p. 3 reproduce afişul
ultimului spectacol, dat de Farkas la Lugoj, în 18. II. 1847.
Cf. Bogdan-Duică, Un afiş teatral şi Din Istoria teatrului rom. in Braşov, Orbăn,
3 7
op. cit, Şt. Mărcuş, op. cit., p. 83' dă şi el facsimilul unui afiş.
Jakab (uneori în colaborare cu Venter) tipăreau mici broşuri, prospecte ale turneelor,
3 8
în care se indicau numele actorilor, piesele şi localităţile pe care le vor vizita. Ei
le asortau cu cîteva versuri glumeţe sau anecdote. Cu siguranţă că aceste broşuri erau
vîndute la spectacole. Un asemenea prospect au tipărit şi pentru turneul lui Farkas
şi încă în limba romînă: Cărticică teatrală fiilor patriei o predă sufleurii societăţii
Dl. Ştefan Iakab şi Venter Florian, Braşov, 1847. Nu cunoaştem broşura decît din Veress,
Bibliografie romlno-ungară, Buc. 1935, voi. III, nr. 1484
G. Trans., 1847, nr. 24, spune că trupa se compune din 16 persoane,
39