1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

mîneşti, care exercita atunci o mare atracţie pentru tinerii intelectuali de
dincoace de CarpaţiL Numai acolo sperau să-şi desăvârşească şi continue
cariera actoricească. Ajunşi la Bucureşti, ei sînt angajaţi curînd în trupa
lui Costache Caragiale. La 10 octombrie 1847, amîndoi joacă în Dreptatea
lui Dumnezeu, dramă de Bourgeois, tradusă de I. D. Negulici, alături de
Anesti Cronibace şi Stoeneasca, actori de seamă. I. Gănescul, cronicarul
dramatic al Curierului, le apreciază în mod pozitiv jocul şi felicită direcţiunea
trupei pentru angajarea lor. Fireşte că nu se poate împăca nici el
cu pronunţia lor ardelenească-bănăţească „sîsîitoare". Le reproşează apoi
că sînt afectaţi. Gănescul e sigur că Seracin va ajunge un bun interpret al
rolurilor serioase. Cît despre Vasile Maniu: ,,el este tot ce poate fi mai
înfocat, este aceea ce trebuia trupei noastre pentru rolurile de amorez...
A întrecut aşteptarea noastră" 52 . Un alt cronicar al ziarului, poetul G. Creţianu,
este şi el de părere că: „D. Manliu (sic) şi Seracin şi-au împlinit
rolurile destul de bine pentru neşte diletanţi" 53 . Tot el îi laudă pentru felul
în care au jucat in Omul din codrul negru, care s-a reprejaentat la 28 nov.,
cu Caragiale, Mihăileanu şi Cronibace, în rolurile principale. E probabil
că cei doi bănăţeni au mai jucat şi în alte piese. La 28 aprilie 1848 se
joacă „tragedia" lui Vasile Maniiu, Amelia sau victima amorului Cînd
moare, în februarie 1848, actorul Anesti Cronibace, Vasile Maniu rosteşte
lingă mormîntul lui un panegiric înfocat, pe care Curierul îl reproduce la
loc de frunte 54 .
Cariera lui dramatică, aşa de promiţătoare, este înîrîntă de revoluţie,
căreia i se ataşează cu tot entuziasmul său înfocat. Cîrid aude că armata
turcească e gata să intre în ţară pentru a suprima revoluţia, Vasile Maniu
exaltează poporul la rezistenţă, printr-o cuvîntare, pe care o ţine în faţa ;
teatrului naţional 55 . îl găsim apoi făcînd pe agentul de legătură între Băl-s
cescu şi Murgu 56 . lată de ce, după înfrîngerea revoluţiei, e nevoit să se refugieze
în Ardeal, unde îşi continuă activitatea politică. Cum avea studii
serioase (terminase filozofia şi dreptul la Pesta), Comitetul naţional din
Sibiu 1-a numit notar la Făgăraş. Ocupă apoi diverse funcţii administrative,
în Banat. In 1858 trece iar Carpaţii, — de astădată definitiv. Vasile
Maniu ajunge apoi unul dintre avocaţii cunoscuţi ai Bucureştiului. Scrie
cîteva studii istorice, care îl înalţă printre membrii Academiei Romîne,
I. Gănescu, Revistă teatrală, în Curierul rom., nr. 32 din 16. X. 1847. Cî. şi
5 2
Ollănescu, op. cit., p. 122—124 şi G. Bogdan-Duică, art. cit. din Semănătorul._
G. Creţeanu, Teatru naţional, în Curierul rom. nr. 33 din 20 oct. 184/.
6 3
Curierul rom., nr. 16 din 26. II. 1848, relatînd despre înmormîntarea lui Cronibace,
54
spune că au vorbit la catafalc C. A. Rosetti şi Vernescu, iar în momentul cînd
sicriul urma să fie aşezat în mormînt, a vorbit Vasile Maniu, ,.un june care promite
mult, atît in arta dramatică, cîi şi în literatura noastră". Cuvîntarea lui apare în
Curier, nr. 17 din 1. III. 1848. Maniu îl elogiază pe Cronibace, între altele, pentru că
a avut drept model „naturalul" şi a urmat tradiţia Scolii Filarmonice.
Anul 1848 în Principatele romîne, Buc, 1902," voi. II, p. 668.
5 5
Ibid., voi. IV. p. 131: C. Roman cere lui Bălcescu să-1 ajute cu bani pe V. Maniu,
56
trimis- în Ardeal cu o misiune politică. G. Bogdan-Duică, Eftimie Murgu, Buc, 1936,
p. 170—172, reproduce textual frumoasa scrisoare pe care Murgu o trimite iui Bălcescu.
In post scriptumul ei citim: „Prin încrezutul meu d. Vasile Maniu, te rog scrie-mi cele
de cuveninţă şi io din parte-mi voiu căuta să pregătesc adunarea (de la Lugoj) spre
a păşi la o alianţă cu Moldoromînii."