1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

losinţă şi dispoziţie a acelui organ in patrimoniul căruia se aîlă acel bun
(prin conferirea administrării operative directe privitoare la acel bun),
iar in cazul al doilea, pe Hngă acestea, acţiunea reprezintă un mijloc
eficace pentru apărarea însuşi a dreptului de proprietate.
„Instituţia revendicării — arată A. V. Venedictov — în forma sa
determinată de art. 59 4 , în primul rînd tinde bineînţeles spre reglementarea
raportului dintre doi proprietari diferiţi. Dreptul sovietic însă utilizează
această formă juridică veche — care în privinţa conţinutului său
de clasă se deosebeşte principial de forma burgheză — şi pentru reglementarea
raportului dintre atare organe socialiste de stat, dintre care
nici unul nu este proprietarul bunului litigios... " 5 , ceea ce constituie
un exemplu al utilizării de către sistemul socialist al formei vechi pentru
dezvoltarea conţinutului nou. In cazul nostru, forma juridică veche
rămîne „manifestarea exterioară" a acelor raporturi, care nu numai
în privinţa conţinutului economic, dar şi juridic se deosebeşte radical
de acele raporturi, a căror reglementare se făcea prin utilizarea
formei vechi.
In consecinţă deci, organele de stat avînd personalitate juridică
de sine stătătoare, au capacitate procesuală exclusivă pentru revendicarea
bunurilor date în administrarea lor operativă directă, iar statul —
deşi proprietar — nu are o asemenea capacitate procesuală.
Regula de mai sus însă suferă unele derogări, întrucît în toate
acele cazuri în care statul participă nemijlocit, în nume propriu, la
raporturile juridice de drept civil (art. 25 al decretului 31 din 30 ian.
1954), însuşi statul trebuie să Introducă acţiunea în revendicare.
a) Cînd statul încheie convenţii de comerţ internaţional prin intermediul
reprezentanţelor comerciale. Aceste reprezentanţe încheie aceste
convenţii în numele statului nostru. Este însă de menţionat, că prin decretul
nr. 48 din 8 februarie 1949 pentru organizarea ministerului Comerţului
exterior, deşi se prevede existenţa unor reprezentanţe comerciale,
totuşi statutul juridic al lor n-a fost încă elaborat pînă în prezent 6 , aşa încît
acest caz al participării statului nostru în raporturile de drept civil, în
momentul de faţă nu are actualitate.
b) Cînd statul în calitate de tezaur participă nemijlocit în circuitul
civil intern, caz vizat prin decretul 111 din 27 iulie 1951, privind reglementarea
situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate,
fără moştenitori sau fără stăpîn, precum şi a unor bunuri ce nu mai folosesc
instituţiilor bugetare, prin decretul 409 din 23 sept. 1955 privind
normele de transferare ale bunurilor statului şi prin decretul 451 din 1
noiembrie 1955 privind declararea şi valorificarea unor bunuri.
Dacă deţinătorii bunurilor prevăzute de art. 1 lit. c. şi d. din decretul
nr. 111/1951 şi art. 1 din decretul 451/1955, nu respectă obligaţiile lor de
4
Este vorba de codul civil sovietic.
5
A. V. Venedictov, Apărarea civilă a proprietăţii socialiste de stat In U.R.S.S.,
Moscova, 1954, p. 102, Ediţia în limba rusă.
6
T. R. Popescu, Probleme juridice în relaţiile comerciale internaţionale ale
R.P.R., Editura de stat pt. lit. juridică şi economică, 1955, p. 25.