1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

iracţiunii de huliganism, pină la apariţia decretului nr. 33/1955, nu era legiferată
drept o infracţiune unică, de sine stătătoare. Nu se poate contesta
că şi înainte de apariţia decretului de mai sus s-au încălcat regulile
de convieţuire socială, dîndu-se dovadă prin aceasta de o lipsă de respect
faţă de regulile de convieţuire socială. Nici aceea n-o putem afirma că
aceste acţiuni — măcar în parte — nu ar fi fost sancţionate. Unele — cum
vom vedea mai jos — au fost sancţionate de legea penală drept contravenţii.
Cartea a 111-a a codului nostru penal 2 despre contravenţii, abrogată
în prezent, conţinea in cadrul conţinuturilor diferitelor contravenţii unele
situaţii de fapt, oare in esenţă cuprindeau unele elemente, chiar şi unele
cazuri ale actelor huliganice. Astfel, spre exemplu, legea pedepsea ridicarea
sau desfiinţarea samavolnică a instalaţiilor de iluminat public (C.
pen. art. 585/11/3); tulburarea liniştei locuitorilor prin ţipete, cîntece sau
petreceri cu lăutari (C. pen. art. 587/2); tulburarea ordinei publice în
localuri publice, tragerea cu armele de foc în oraş sau comună (C. pen.
art. 587/1 I/l); tulburarea liniştei locuitorilor prin semnale de pericol fără
nici un; motiv serios (C. pen. art. 587/II/2); provocare de scandal în public
intr-o staire de beţie (C. pen. art. 591/1/2); aţîţarea cîinelui la trecători
(C. pen. art. 592/1) etc. Toate aceste fapte au fost considerate drept contravenţii,
atingind diferite obiecte juridice şi pedepsindu-se cu amendă
neînsemnată sau eventual cu închisoare poliţienească pînă la o lună.
Partea codului penal privitoare la contravenţii, reglementind şi contravenţiile
împotriva ordinei publice, n-a putut cuprinde însă toate acţiunile
întilnite in viaţa de toate zilele, al căror pericol pentru societate era
evident. Multe acţiuni îndreptate împotriva ordinei publice rămîneau nesancţionate,
dar şi cele reglementate în sistemul contravenţiilor aveau o
importanţă neînsemnată din punctul de vedere al apărării societăţii, dată
fiind sancţionarea lor uşoară.
După cum este cunoscut, unele fapte sau fenomene sociale, privite prin
prisma periculozităţii sociale, nu sînt stabile, neschimbătoare. Periculozitatea
socială nu este o categorie stabilă, neschimbătoare. Conţinutul ei îl
determină orinduirea social-economică, aspectul formelor luptei de clasă
şi schimbarea sarcinilor statului. Prin urmare, într-o anumită orinduire
socială, datorită schimbărilor intervenite in relaţiile sociale, unele acţiuni
pot deveni periculoase pentru societate, intrînd în categoria infracţiunilor,
pe cînd alte acţiuni, după încetarea periculozităţii lor sociale, încetează
de a mai fi infracţiuni.
Istoria declarării actelor huliganice drept infracţiuni dovedeşte de asemenea
cele arătate mai sus.
In dreptul sovietic, spre exemplu, pînă în anul 1940, actul huliganic
comis pentru prima oară, din cauza periculozităţii lui reduse, era considerat
ca o simplă abatere sancţionată în cadrul dreptului administrativ.
2
Cartea a fii-a a codului penal, în art. 579—597, a reglementat contravenţiile.
Cartea a IlI-a despre contravenţii a fost abrogata prin decretul nr. 184/1954 publicat
în B. Of. nr. 25 din 21 mai 1954. In prezent contravenţiile sînt reglementate în cadrul
dreptului administrativ.