1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Sub influenţa acestor fapte şi a muncii de lămurire dusă de comunişti
pentru demascarea partidului naţional-ţărănesc, masele largi ale ţărănimii
s-au îndepărtat de acest partid. Autodernascarea şi demascarea ţărănismului
a fost un factor hotărîtor în lupta dusă de partid pentru cîştigarea
maselor ţărănimii, pentru eliberarea acestor mase de sub influenţa burgheziei.
Ideologia statului ţărănesc
Lupta împotriva sociologiei şi politicii ţărăniste a intrat într-o fază
nouă atunci cînd — trecut în opoziţie — partidul naţional-ţărănesc a
elaborat ideologia şi programul „Statului ţărănesc". Cu acest program
a încercat partidul naţional-ţărănesc să recîştige masele pe care le-a pierdut
în anii guvernării sale antipopulare, reacţionare. Prin acest program
nou şi prin această lozincă, reprezentanţii ideologiei „statului ţărănesc"
au vrut să-şi continue politica de izolare a ţărănimii muncitoare de clasa
muncitoare şi de lupta acesteia.
Ce elemente noi conţine ideologia „statului ţărănesc" faţă de ideologia
şi sociologia ţărănistă propriu zisă? Teoreticienii „statului ţărănesc"
au preluat în esenţă fără nici o modificare teoriile de bază ale sociologiei
ţărăniste privitoare la primatul ţărănimii, la trăinicia economiei ţărăneşti
bazată pe muncă, la aşa numitul socialism ţărănesc bazat pe cooperaţie
etc. Programul şi platforma teoretică nouă a partidului naţional-ţărănesc
totuşi nu e identică întru toate cu ţărănismul din deceniul al treilea. Programul
acesta conţine şi elemente care arată acomodarea ţărănismului
la ideologia naţionalistă-fascistă. Ideologia „statului ţărănesc" oglindeşte
procesul de fascizare a elementelor capitaliste reprezentate de partidul
naţional-ţărănesc şi orientarea tot mai hotărîtă a claselor dominante din
Romînia burghezo-moşierească spre fascism.
De altfel, construcţia teoretică a „statului ţărănesc" e o cîrpitură
plină de contradicţii şi de inconsecvenţe. In ea se amestecă teoriile vechi
ale sociologiei ţărăniste cu lozinci ipocrite care preconizează „apărarea
democraţiei" şi cu teze care arată influenţa ideologiei fasciste.
Ideologii statului ţărănesc îşi prezintă teoria lor în primul rînd cu
pretenţia că ea e o concepţie complet originală, care porneşte de la
realităţile din Romînia şi e o expresie a acestora. Ei susţin că statul preconizat
de ei încă nu a fost realizat nicăieri şi nici nu poate îi realizat
decît tocmai în Romînia, care are un caracter agricol ţărănesc. . Prin
crearea statului ţărănesc poporul romîn poate realiza ceva original, ceva
specific. E şi dator să facă acest lucru, pentru a pune capăt 'imitării
obişnuite a formelor străine. In legătură cu aceasta E. Ene, unul dintre
ideologii statului ţărănesc, scrie următoarele: „Statul ţărănesc trebuie să
fie forma de guvernare a unui popor a cărui majoritate e alcătuită din
ţărani, adică din proprietari de mici parcele de pămînt, pe care ei le
cultivă cu mijloace mai mult familiale, consumînd în gospodăria proprie
cea mai mare parte a producţiunii lor" 17 . Dacă tezele anticapita-
17
E. Ene, Spre Statul ţărănesc. Bucureşti, 1932, pp. 4—5.