1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

tradusă; b) tălmăcirile cunoscute, prin numeroasele erori de interpretare
şi de limbă, nu oglindesc fidel toate posibilităţile de expresie ale limbii
romîne de atunci; c) numărul foarte restrîns, ca titluri şi tiraj, al operelor
scrise; d) răspîndirea anevoioasă a cărţii scrise în epoca veche; e) lipsa
unei strîns'e unităţi spirituale a poporului; f) dezvoltarea anarhică a culturii
şi lipsa unei acţiuni organizate de culturalizare a maselor.
Cu toate greşelile pe care le au, puţinele cărţi romîneşti din sec.
XVi au constituit, în schimb, premiza dezvoltării ulterioare a literaturii
scrise, premiza dezvoltării unei literaturi scrise în bună măsură originale
(literatură istorică, religioasă, artistică etc), a cărei limbă este viguroasă
şi mult mai îngrijită decit în scrierile sec. XVI.
Dacă problema originilor şi a vechimii limbii romîne literare, limba
romînă din sec. XVI şi unele aspecte ale limbii romîne literare moderne au
fost totuşi cercetate mai temeinic sau măcar discutate larg, asupra rolului
pe care 1-a avut literatura sec. XVII în evoluţia limbii romîne literare s-a
scris în general puţin la noi. Ne lipsesc nu numai monografii lingvistice
sistematice asupra principalelor opere literare (istorice, religioase, artistice
etc.) din această perioadă, ci şi lucrări de sinteză pe baza observaţiilor
directe. Lipseşte, de altfel, o istorie ştiinţifică a limbii romîne literare.
In vederea elaborării unei istorii a limbii romîne literare, vom prezenta,
în cele ce urmează, cîteva observaţii privitoare la contribuţia pe care a
dat-o, în acest sens, unul dintre cei mai .prodigioşi activişti pe tărîmul vechii
culturii romîneşti: Varlaam, mitropolitul Moldovei.
Nu avem pretenţia de a expune aici în toată amploarea problema rolului
lui Varlaam în dezvoltarea limbii romîne literare. Faptele de limbă
ce deosebesc pe Varlaam de înaintaşii săi, locul pe care-! ocupă el în epoca
sa şi legăturile dintre scriitorii următori şi Varlaam sînt probleme care nu
pot fi atacate cu succes decît după ce vom avea monografii sau sondaje
asupra tuturor acestor scriitori, monografii sau sondaje făcute cu ajutorul
metodelor ştiinţifice de cercetare a limbii literare.
Ne mulţumim să prezentăm doar cîteva elemente, privind în mod
special limba cărţilor lui Varlaam, şi să demonstrăm că acest cărturar de
seamă a continuat şi dezvoltat tocmai trăsătura specifică a limbii romîne
literare din perioada ei de constituire: caracterul ei popular. Aceste elemente,
alături de cele pe care ni le oferă contemporanii şi urmaşii săi, vor putea
servi, mai târziu, şi pentru alte generalizări.
Introducerea tiparului în Moldova şi primul efort susţinut al >uoui cărturar
moldovean de răspîndire a cuvântului romînesc tipărit se datoresc lui
VARLAAM.
Originar din părţile Putnei, în tinereţe egumen al mănăstirii Secul,
Varlaam — prin cultura sa teologică — ajunge foarte repede mitropolit al
Moldovei (1632), calitate pe care şi-o menţine pină în ultimul an de domnie
a lui Vasile Lupu (1653). Pentru nivelul pregătirii sale temeinice şi
pentru cunoaşterea limbii greceşti, pe lîngă a celei slavone, este semnificativ
faptul că, în 1639, mitropolitul moldovean candidează, alături de alţi
doi concurenţi chiar la scaunul patriarhiei ecumenice din Constantinopol.