1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

caută să le limiteze valabilitatea. Legitatea ce decurge din caracterul de
producător de mărfuri al economiei mondiale, determină statele să caute
formele cooperării paşnice. Necesitatea producţiei şi a schimbului de produse,
necesitatea participării la comerţul internaţional rămîn legi durabile
şi esenţiale ale societăţii producătoare de mărfuri.
9. Politica expansionistă a cercurilor conducătoare din S.U.A. şi supunerea
economiei celorlalte state capitaliste au zdruncinat economia naţională
a acestor state. In urma dezvoltării unilaterale spre producţia de
război a economiei statelor capitaliste mai importante, scade într-o mare
măsură circulaţia acelor mărfuri care formează baza dezvoltării vieţii
economice. Militarizarea economiei naţionale a zdruncinat relaţiile comerciale
ale lumii capitaliste, i-a scăzut circulaţia de mărfuri, s-a accentuat
caracterul parazitar al comerţului capitalist, iar jefuirea diferitelor
state a luat dimensiuni tot mai îngrijorătoare. Scăderea capacităţii pieţii
şi ingreunarea mereu crescîndă a plasării mărfurilor au ascuţit într-o
mare măsură contradicţiile dintre statele capitaliste.
Jefuirea economiei statelor capitaliste de către monopolurile americane
a luat în ultimii ani dimensiuni monstruoase. Bilanţul comerţului
exterior cu Statele Unite al tuturor statelor capitaliste pe anii 1946—1952
s-a încheiat cu deficit. Diferenţa a atins suma de 32 miliarde dolari,
deşi aceşti parteneri cu sila ai monopolurilor americane au cheltuit pentru
acoperirea lui din rezerva lor de aur şi valută suma de 13 miliarde.
Cota-parte ce a revenit monopolurilor americane din comerţul general al
principalelor state capitaliste între 1937—1952 s-a urcat de la 14% la 20,5%,
din care în statele vest-europene de la 34% la 42%, în ţările Americii
latine de la 54% la 75%, iar în ţările sud-vestului asiatic de la 23% la
34%. In acelaşi timp în bilanţul comerţului exterior al S.U.A. diferenţa
dintre export şi import (activul) a crescut într-un mod necunoscut încă
în istorie: de la 78 miliarde la 123 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, inundarea pieţelor statelor capitaliste din partea monopolurilor
americane n-a contribuit la ridicarea nivelului comerţului internaţional.
Dimpotrivă, întreruperea relaţiilor comerciale normale dintre
Răsărit şi Apus au dus la scăderea nivelului general al comerţului mondial.
Se poate constata pe baza datelor biroului statistic al Organizaţiei
Naţiunilor Unite, că în decursul unui sfert de veac (1928—1952) comerţul
internaţional în totalitatea sa abia s-a dezvoltat, pe cînd populaţia
globului a crescut cu 25%. Aceasta înseamnă scăderea cu 12% a comerţului
internaţional în această perioadă.
In asemenea condiţii este de la sine înţeles că cercuri tot mai largi
de capitalişti se ridică împotriva dictatului american şi cu lozinca „comerţ
— nu ajutoare" cer limitarea restricţiilor americane impuse importului
şi ridicarea interdicţiei asupra comerţului cu Răsăritul. Aceste cercuri
capitaliste văd în reluarea relaţiilor comerciale tradiţionale cu statele
din lagărul socialist singura posibilitate de a-şi remedia situaţia lor
economică zdruncinată. In această tendinţă se manifestă tot mai mult acea
forţă despre care a vorbit, deja în decembrie 1921, Lenin la al IX-lea
Congres al Sovietelor. Vorbind despre posibilitatea relaţiilor comerciale
cu statele capitaliste, Lenin a spus: „Există o forţă care este mai mare