1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

256 Bânyai Ldszlo
nare maghiare şi devine prin agitaţia lui revizionistă un focar al politicii
aventuriste antisovietice a imperialismului agresiv în sud-estul european.
*
* *
Pentru a-şi asigura dominaţia lor cotropitoare internă şi pentru a
izola pe oamenii muncii romîni de cei de altă naţionalitate, clasele stăpînitoare
romîne au introdus o politică permanentă de învrăjbire şovină,
de asuprire şi desnaţionalizare forţată a minorităţilor naţionale. In asuprirea
poporului muncitor, guvernele reacţionare romîne au mers de la
început mînă în mînă cu clicile conducătoare reacţionare ale minorităţilor
naţionale, cu care au împărţit acţiunile băncilor şi întreprinderilor
industriale, şi au făcut nenumărate pacte electorale îndreptate împotriva
poporului.
Faţă de teroarea deslănţuită de puterea burghezo-moşierească contrarevoluţionară,
masele populare, fără deosebire de naţionalitate, duc o
luptă grea şi neîntreruptă.
Prin făurirea Partidului Comunist din România, în 1921, şi lupta pentru
întărirea frăţiei între oamenii muncii romîni şi cei de altă naţionalitate
a primit un conţinut nou. In locul unităţii spontane de luptă, realizată
în diferite momente istorice importante, Partidul Comunist din Romînia
luptă pentru închegarea unei unităţi conştiente şi trainice a poporului
muncitor romîn şi a maselor muncitoare de alte naţionalităţi.
Partidul Comunist s-a călăuzit în lupta lui pentru rezolvarea problemei
naţionale de învăţătura marxist-leninistă, de ideologia internaţionalismului
proletar. El s-a inspirat din pilduitoarele înfăptuiri ale Uniunii
Sovietice şi a ridicat pe o treaptă superioară tradiţiile de luptă comună
a maselor populare romîne şi a celor de altă naţionalitate din ţară.
Partidul Comunist a fost singura forţă politică care a luptat consecvent
pentru deplina egalitate în drepturi a minorităţilor naţionale şi pentru
înfrăţirea oamenilor muncii de toate naţionalităţile din ţară.
încă de la întemeierea sa, partidul a arătat că politica de oprimare a
minorităţilor naţionale loveşte deopotrivă în interesele tuturor celor ce
muncesc, fără deosebire de naţionalitate. Diferitele congrese ale P.C.R. au
arătat limpede că singura cale de isbăvire de asuprirea socială şi naţională
este lupta unită pentru răsturnarea regimului burghezo-moşierese şi instaurarea
puterii poporului.
Apărînd principiul solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, Partidul
Comunist a demascat cîrdăşia capitaliştilor şi moşierilor romîni,
maghiari, germani, evrei în exploatarea crîncenă şi asuprirea oamenilor
muncii de toate naţionalităţile şi a dus o luptă neobosită împotriva tuturor
variantelor naţionalismului burghez, dezvăluind conţinutul lor diversionist
şi antipopular.
Conducînd luptele eroice ale minerilor din Valea Jiului, ale muncitorilor
forestieri de pe Mureş, ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti, partidul
a mobilizat totodată la luptă masele largi ţărăneşti romîne, maghiare