1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Ascendenţii ordinari de acelaşi grad impari succesiunea în mod egal pe
capete.
Reprezentarea succesorală nu este admisă în clasa ascendenţilor ordinari.
V. Clasa colateralilor ordinari
15. Moştenitorii care alcătuiesc această clasă. In lipsă de moştenitori din
primele trei clase, legea cheamă la succesiune clasa a patra de moştenitori
legali care cuprinde pe colateralii ordinari pînă la gradul al patrulea
inclusiv, alţii decît fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora.
Tn ce priveşte drepturile de succesiune ale colateralilor ordinari ai
copilului dinafară căsătoriei, precum şi ai celui înfiat, se aplică în mod
corespunzător cele arătate cu referire la ascendenţii ordinari.
Colateralii ordinari suferă concursul soţului supravieţuitor, ca şi
celelalte clase de moştenitori legali.
Ei sînt moştenitori „regulaţi".
Colateralii ordinari nu se bucură nici de sezinâ, nici de rezervă.
16. Ordinea chemării la succesiune a colateralilor ordinari. Colateralii
ordinari vin la succesiune în ordinea apropierii gradului lor de rudenie
cu defunctul. Cei mai apropiaţi în grad înlătură de la succesiune
pe cei mai depărtaţi, iar cei de acelaşi grad vin la moştenire împreun"
şi o împart în mod egal pe capete.
Colateralii ordinari nu pot veni la succesiune decît în nume propriu,
reprezentarea succesorală nefiind admisă în ce-i priveşte.
17. Restringerea vocaţiei succesorale a colateralilor ordinari de la
gradul al doisprezecelea la gradul al patrulea. Art. 676 c. civ. chema la
succesiune pe colateralii ordinari pînă la gradul al doisprezecelea.
Art. 4 al legii impozitului progresiv pe succesiuni din 28 iulie 1921
a restrîns succesibilitatea colateralilor ordinari pînă la gradul al patrulea
inclusiv, ceea ce se explică atit prin preocuparea legiuitorului burghez
de a evita fărîmiţarea averilor pe cale de succesiune (rudele depărtate
fiind mai numeroase), cît şi prin nevoia de sporire a veniturilor statului
burghez, chemat la succesiune in lipsa de colaterali pînă la gradul al
patrulea şi de soţ supravieţuitor.
Legea timbrului din 29 aprilie 1927 a abrogat însă in întregime legea
din 1921 (art. 111), iar prin art. 19, al. 1, a atribuit statului succesiunile
celor morţi fără testament şi fără moştenitori legali potrivit codurilor
civile în vigoare. Referinţa aceasta la „codurile civile în vigoare", cit
şi abrogarea legii din 1921, au provocat o controversă cu privire la
chestiunea dacă restringerea succesibilitâţii a mai rămas sau nu în
vigoare.
Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 privitoare la succesiunea soţului supravieţuitor
a pus capăt contraversei, stabilind în art. 6 că: „dispoziţiile
art. 676 cod civil modificate prin art. 4 din legea impozitului progresiv
pe succesiuni din 28 iulie 1921, prin care s-a restrîns ordinea succesorilor
pînă la gradul IV inclusiv, sint şi rămîn în vigoare". Dispoziţiunea