1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

„Un director ungur, vreo cîtva sîrbi, cîţva unguri, ceilalţi romîni, din
cari abia doi avea o cunoştinţă ţărmurită de propăşirea literaturii noastre
de douăzeci de ani încoace." 40
Principalele roluri femenine sînt încredinţate actriţei D. Rozalia. Să
fie identică oare cu acea Dâncs Rozalia, soţia lui Dome, pe care am întîlnit-o
în spectacolele din 1840 ale lui Pâly? E probabil, cum probabil
este că avem de a face cu o romîncă, o Rozalia Danciu. Ea va juca şi in
Regulus, alăturea de diletanţii romîni din Braşov. O „Rozalia" interpretează
de asemenea multe roluri femenine în repertoriul din 1852—54 al
aceloraşi diletanţi. Dacă presupunerea noastră se adevereşte, atunci Rozalia
Danciu este cea dinţii actriţă romîncă din Ardeal.
Repertoriul romînesc al „societăţii" lui Farkas se compune din următoarele
piese:
1. Iorgu de la Sadagura, comedie în 3 acte de V. Alecsandri.
2. Arderea amorului, tragedie de Vasile Maniu (s-au dat numai scene
din actul I şi IV).,
3. Doi caimaci (sic! = găimaci) sau uituci, „joc voios" într-un act
de A. Kotzebue, tradus de I. Popovici.
4. Contele Beniowski, dramă în 5 acte de Kotzebue, tradusă de Buttian
(probabil după versiunea maghiară a lui Lâng).
5. Elisena din Bulgaria sau Pădurea Sibiului, „joc romantic cu cîntări",
de Johanna Franul Weissenturm, tradus de Bercean, după versiunea
maghiară a lui Lâng.
6. Preciosa, melodramă de Wölf, tradusă de Buttian, după versiunea
maghiară a lui Komlosi.
7. Căciula sunătoare, „comedie magică cu cântări", în 3 acte de Schikaneder,
tradusă de Botta (textul) şi Popovici (cântecele), probabil după
versiunea maghiară a lui Müller Venczel.
8. Şapte fete-n uniformă, „joc voios cu cîntări", în 2 acte, după Angeli,
muzica de Glotzer, tradusă de Maniu.
9. Fiica regimentului, „joc voios cu cîntări", în 2 acte, de St. Georges
şi Bayard, muzica de Donizetti şi Malibran, tradusă de Popovici.
10. Femeile viclene in Serail, „joc original cu cîntări", tradusă de
Popovici (probabil după vreo versiune maghiară).
11. Soldatul fugit, „joc original cu cîntări" de Szigligeti, tradusă de
Maniu.
Repertoriul se compune deci din două piese originale romîneşti, dintre
care numai Iorgu de la Sadagura a lui Alecsandri merită să fie luată în
considerare, căci „tragedia" lui Vasile Maniu — din care s-au dat numai
scene — nu era mare lucru, dacă ţinem seamă de celelalte lucrări dramatice
ale acestuia 41 . E demn de remarcat însă faptul că cunoscuta comedie
a lui Alecsandri, cea dinţii lucrare dra|matică a lui, jucată cu succes, mai
intîi la Iaşi în 1844, apoi la Bucureşti în 1845, se joacă aşa de curînd
4 0
G. Trans., 1847, nr. 81, art. cit.
41
'„Tragedia" va fi publicată în 1849 la Bucureşti. N-am putut consulta
lucrare.
această