1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

ce încalcă normele de igienă a muncii şi de tehnică a securităţii. In conformitate
cu art. 23 din regulamentul p,entru înregistrarea şi evidenţa
accidentelor de muncă din 19 martie 1951, inspectorii tehnici pentru protecţia
muncii au sarcina de a cerceta fiecare accident de muncă. Constatările
lor sînt transmise organelor competente şi servesc la stabilirea persoanelor
vinovate de producerea accidentului.
In vederea asigurării igienii muncii, decretul nr. 200/1950 a înfiinţat
„Inspecţia Sanitară de Stat" în cadrul Ministerului Sănătăţii. Activitatea
inspectorilor sanitari este identică cu a inspectorilor tehnici pentru protecţia
muncii, limitîndu-se însă la problemele de igienă a muncii.
Pe lîngă aceste organe speciale de protecţie a muncii, atît în aparatul
de stat, cît şi în cadrul sindicatelor, un rol important în sprijinirea acţiunilor
de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă a angajaţilor,
în ceea ce priveşte securitatea şi igiena muncii, îl au Asigurările Sociale
de Stat (art. 105, codul muncii). Astfel, delegaţii cu asigurările sociale,
alături de inspectorii obşteşti, au rolul de a supraveghea aplicarea
acestor măsuri, avînd dreptul de a pretinde conducerii unităţii respective
să execute întocmai măsurile privind tehnica securităţii şi igiena muncii.
Măsurile preventive complexe de protecţie a muncii, precum şi condiţiile
de igienă a muncii în întreprinderi, duc* la o simţitoare reducere
a cazurilor de accidente de muncă şi de îmbolnăviri profesionale. In felul
acesta se creează condiţiuni sănătoase de muncă care contribuie la creşterea
productivităţii muncii.
In urma acestor măsuri luate de regimul nostru democrat-popular
în domeniul protecţiei muncii, numărul accidentelor de muncă în ţara
noastră este în continuă scădere. Astfel, în cursul anului 1951, numărul
accidentelor pe întreaga ţară s-a redus cu 1/3 faţă de anul 1950, iar în
primele 6 luni ale anului 1952 au fost cu 25% mai puţine zile de incapacitate
de muncă provocate de accidente decît în perioada corespunzătoare
a anului 1951
Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 202 din 19 martie 1951 prevede
înregistrarea tuturor accidentelor în legătură cu producţia care au
provocat pierderea capacităţii de muncă pentru cel puţin o zi.
Prin accident în legătură cu producţia se înţelege vătămarea violentă
şi neprevăzută a corpului angajatului fie în timpul executării unei sarcini
de producţie, fie dintr-o cauză în legătură cu producţia.
Potrivit art. 11 al deciziei nr. 4/1953 a Consiliului Central al Sindicatelor
din R.P.R., aprobată prin H.C.M. nr. 4156/1953 pentru acordarea
drepturilor la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat, se
consideră accident de muncă, accidentul suferit într-una din următoarele
împrejurări:
a) în timpul şi în legătură cu programul de lucru, inclusiv pauzele,
precum şi înainte de începerea sau după terminarea lucrului, indiferent
dacă accidentul survine în cadrul unităţii la care lucrează salariatul sau
în cadrul altei unităţi;
S. Moraru, Raport asupra activităţii CC. al G.G.M. prezentat la al fll-lea Congres
1
al Sindicatelor din R.P.R. (Viaţa Sindicală, nr. 1648 din 29 ianuarie 1953).