Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ca unul dintre cei mulţi, trecând prin lupte şi prigoane,mă simt dator să pun pe hârtie tot ce am cules din tinereţe şipână-n prezent. Bune şi rele, vor sta la îndemână, în realizareaunui tot despre marea încleştare a neamului nostru cu răul. Aşapoate că vor ajunge să cunoască şi urmaşii noştri prin ce amtrecut noi şi ce am realizat întru apărarea credinţei, a neamului şia ţării.Citind memoriile mele, mulţi vor obiecta că s-a scris atâtde mult despre lupta de rezistenţă împotriva comunismului. Auajuns, poate, a se repeta în expunerea lor. Eu cred că niciodatănu se va reuşi să se spună totul despre acest infern roşu.Fiecăruia din noi, cei care am încercat să aşternem pe hârtie celetrăite în aproape jumătate de secol, nu-i este dat să spună totul.Este imposibil acest lucru. Fiecăruia din noi ne-au rămas viu înminte numai unele aspecte din cele trăite în acest iad. Cu cât vorfi mai mulţi în mărturisirea trecerii lor prin iadul gulaguluiromânesc şi rusesc, cu atât mai bine se va reuşi a se oglindi fidelzbuciumul neamului românesc.Mulţi s-au confruntat cu falsul în istorie, alţii — cu multescăpări, lăsând pe dinafară lucruri extrem de importante.Cred eu că până acum trei sunt care s-au întrecut pe sineîn memoriile lor, realizând opere de valoare.1. Sebastian Mocanu, în cartea sa — “Mântuirea” —prinde caracteristica gulagului românesc, cu toate pornirile deiad. Sunt pagini întregi unde el realizează o filozofie creştină,fără a fi teolog, care poate sta alături de D. Stăniloae sau deSfântul Grigore de Nisa. Sunt pagini întregi care te îndeamnă lameditaţie. Poate fi considerat un apologet al Creştinismului,alături de Nicolae Steinhardt.2. Viorel Gheorghiţă, prin cartea sa — “Et Ego” —realizează ineditul în genul memorialistic. Se poate spune că10