Atanasie Berzescu - Despre demnitate

IICunoscându-l acum pe colonelul Uţă, să trecem la ceea ceprezintă Radu Ciuceanu în cap. “Partizanii din Banat”:a. La pag. 211 ne spune aşa:— “Scena confruntărilor suprapunea regiunea masivelorGodeanu, Moraru şi Ţarcului. Comandantul unităţilor departizani era colonelul Uţă, fost prefect de Caraş-Severin.Refugiat în Munţii Ţarcului, în vara din 1948, colonelul Uţă îşiformase o grupă de luptători alături de care va acţiona pe unteritoriu întins, incluzând Valea Cernii, Cracurile Măneasa,Rădochioasa, Gârdoman, Oslea, mergând până la izvoareleJiului românesc şi Munţii Semenic. Era primul detaşament departizani, care mătura regiunea de contact al Munţilor Oltenieicu cei ai Banatului. Prin incursiunile îndrăzneţe colonelul Uţăreuşise să pună pe fugă posturile de miliţie şi autorităţile localecomuniste...”.Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar căUţă avea o unitate bine formată de partizani, mare ca număr şiuniţi între ei. Acţionau la o singură comandă, dată de colonel. Înrealitate, însă, niciodată n-a avut mai mulţi de nouă oameni cuel.b. Tot în cuprinsul aceluiaşi capitol, la pag. 214, ne spune:“... rezistenţa a fost expresia unei nemulţumiri generalefaţă de ideologia otrăvitoare pentru lumea satului. Dar, lipsindun comandament unic, mişcările n-au putut fi coordonate.Răscoala a izbucnit din puncte diferite, fără legătură între ele,într-o succesiune de mişcări care a permis regimului comunistsă-şi concentreze forţele, să izoleze şi să distrugă focarele derevoltă.”334