Atanasie Berzescu - Despre demnitate

adevărata dragoste între popoare. Nădejdi noi pentru încercatulom de pe planeta Pământ.La orele 24, arătate pe toate ecranele televizoarelor lumii,cu cei din familia Florincaş, în locuinţa lor, am întâmpinat NoulAn 1993 cu tradiţionalul pahar de şampanie. Şi a fost, sprebucuria noastră, şampanie de Alba-Iulia. Emoţionaţi, ne-am uratunii altora multă fericire, sănătate şi pace în lume. Am trecutapoi pe balconul casei şi-am asistat la un spectacol nemaivăzutde mine. Mii şi mii de cartuşe trase în înaltul cerului, răspândindîn văzduhul întunecat o lumină feerică în fel de fel de culori. Seauzeau pocnetele cartuşelor ca-n vreme de război. La televizor s-au dezlănţuit noi dansuri şi cântece de pe întreg cuprinsulGermaniei. Cu gândul la ai mei din ţară, priveam în întunericulde afară, luminat din când în când de lămpile multicolore.În jur de orele trei dimineaţa m-am dus la culcare. Din patam mai urmărit programul la televizor, dar numai pentru puţintimp. M-am gândit iarăşi la toţi ai mei din ţară, rude şi prieteni.Azi îl sărbătorim pe Sf. Vasile cel Mare.Acum, pentru că sunt departe de ţara mea, îmi aducaminte de Petre Ţuţea, înţelegându-i marea dragoste pe care aavut-o pentru poporul român. El, în închisoarea Aiudului, nespunea: — “Nu poporul român trebuie să ne considere eroi, cinoi trebuie să mulţumim poporului român că ne-a dat ocazia săluptăm pentru el şi chiar să murim.”Sunt bătrân la cei 72 de ani ai mei şi mă rog luiDumnezeu să mă ţină să pot vorbi şi scrie. Să mai văd căneamului nostru românesc i s-a făcut dreptate. Să fim drepţi şibuni când judecăm oamenii acestui popor din Carpaţi. Să nerugăm lui Dumnezeu ca poporul român să ajungă să fie respectatde celelalte popoare. Să ne axăm pe drumul cinstei şi alcorectitudinii. Să ajungem şi noi odată la cultul muncii. Ura şi367