Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Reuşise să se înconjoare de mulţi oameni compromişi, care erauinformatorii securităţii sau foşti torţionari la Piteşti, Gherla şiAiud. Aproape tot timpul cât maiorul Ioaniţescu se afla princolonie, era pe lângă el. Pe ofiţerul politic ajunsese să-l domine.Pe zi ce trecea, avea tot mai mulţi deţinuţi în jurul lui. Toţiaceştia erau pătaţi. Îi cunoşteam pe toţi. La vremea aceea eramdeja despărţiţi în două tabere de luptă. Reuşita depindea destrategia uneia din tabere şi de cel ce avea iniţiativa la loviturade graţie.În tabăra noastră se afla un avocat din Focşani, CorneliuOctavian. Era un om extrem de abil şi inteligent, dar friza uşorlipsa de caracter. Dar, ceea ce era bine în prezent la el e că nuadmitea nici el reeducarea. Ştia că asta însemna moarte.Aşa cum era izolată colonia, nu ne-ar fi auzit nimenistrigătul final.În tot zbuciumul acesta, Biserica a luat parte efectivă laluptă, de la ierarhi şi până la ultimul preot. Numai BisericaOrtodoxă a dat peste 2000 de preoţi târâţi în lanţuri şi aruncaţi încelulele reci şi întunecoase ale izolărilor. Cu ei împreună au fostşi preoţii uniţi şi romano-catolicii, dar în număr mai mic.La Periprava aveam mulţi preoţi în jurul nostru. Se rugautot timpul să ne ajute şi să ne întărească Cel de Sus să putembirui. S-au grupat până la unul în jurul profesorului lor deteologie, Ion V. Georgescu. Sub imboldul lui, au stat ca un zidde apărare a noastră.Ne rugam lui Dumnezeu, în disperarea noastră, să ieşimcuraţi din încleştarea aceasta. Ştiam că dacă nu vom găsi oportiţă de ieşire vom muri cu toţii.În vremea aceea, Corneliu Octavian era chemat zilnic decomandantul coloniei. El se pricepea la electronică. Clubulcadrelor cumpărase un televizor “Cosmos”, din Rusia. Pe atunci,318