Atanasie Berzescu - Despre demnitate

din cele trăite de ai tăi! Ăsta-i un mare păcat în faţa luiDumnezeu şi a neamului nostru.Cunoscând, construieşti, iar ignorând, dispari ca om pelinie spirituală.Iată, fără să vreau, am făcut o paranteză în rândul celorpovestite, destăinuindu-mă sau chiar mărturisindu-mă celor carevor veni după mine. Mă doare, dar acesta-i crudul adevăr.Dar... să ne întoarcem la cele bune, iertând pe cei ce încămai greşesc, poate, uneori, fără voia lor.Tot în vremea asta, mă apropiasem mult de domnulGeorgescu. Ne împrietenisem chiar. I-am cunoscut toată familia,soţia, copiii şi cele două surori, cum de altfel făcuse şi el cu aimei. Doamna Ariana, soţia lui, a stat mult timp cu el la Lăteşti.Se pregătise şi el de iarnă, aprovizionându-se cu de toate, aşacum şi eu făcusem. De multe ori, îmi făcea şi Victor Medreacâte-o vizită. Lui nu-i plăcea să muncească.În aceste aduceri aminte acord un capitol profesoruluiuniversitar Ion V. Georgescu, aşa cum l-am cunoscut şi ce amreuşit să prind de la el, multe lucruri şi chiar învăţând.Ori de câte ori am ocazia să vorbesc despre el, îmi vine înminte un sfat al lui, pe care mi-l dăduse în anul 1962, înainte deplecare, de eliberare. Ţin neapărat să încep cu acest sfat, chiardacă vi l-am mai spus, chiar cu riscul repetării. Atât de mult neapropiasem unul de altul, încât formam o unitate în gândire. Iatăşi sfatul pe care mi l-a dat; care de altfel m-a ajutat mult în viaţă:— “Măi Tase, acum eu o să plec acasă dacă vor vrea ăştiasă-mi dea drumul. Nu se ştie dacă ne vom mai vedea. Tesfătuiesc un lucru. Atunci când vei fi la o răscruce de drumuri,în a lua o hotărâre, sau să faci ceva, gândeşte-te la mine, îngândul tău să stai de vorbă cu mine şi cam ce sfat ţi-aş da eu, ceţi-aş spune eu să faci, aşa să faci. Dacă faci treaba asta, tu nu vei240