Atanasie Berzescu - Despre demnitate

văzduh. Postul de miliţie ne ţinea tot mai strâns. Mereu veneaude la centru ofiţeri şi ne chemau pe rând la vorbă, la chestionăride umplutură. Simţeam că ceva se pregăteşte împotriva noastră.Iată că-n noaptea de 19 septembrie 1958, în crăpat deziuă, pe la orele 5 dimineaţa, cineva bate la uşă cu putere ca sădeschid. Deschizând uşa, apare un ofiţer de miliţie şi-mi spunesă mă îmbrac şi să merg cu el. Cu inima zbătându-se în piept,mă pregătesc îndelete, intuind că un nou val de arestări sepetrece acum în ţară. Îl cheamă, cum am mai spus, pe vecinulmeu, d-l Mitru şi-i predă casa în primire. Sunt luat de ofiţer şidus către sfat, unde erau mai multe maşini, pline cu oameni.Se făcuse de ziuă şi era 19 septembrie 1958.De acum, în surghiun, până în anul 1964.LAGĂRELEI. ÎN ŢARA LUI DOBROTICI, UN LAGĂR DEEXTERMINAREO trâmbă de praf alerga înnebunită pe şoselele Dobrogei,de la apus la răsărit. Era într-o zi de sfârşit de septembrie 1958.Fugeau cinci molotovuri, unul după altul, în zbârnăitul demotoare, gata să se încalece, cu noi în spinare, luaţi fără de vesteîn zori de zi din Lăteşti.Nebunatică se vedea acea trâmbă de praf, gonind întocmaica pe vremea lui Ştefan cel Mare, când tătarii dădeau năvală înMoldova. De-a lungul Dunării, în goană nebună s-au întinsmaşinile spre nord. La Vadul Oii, trecem Dunărea pe poduriplutitoare în Dobrogea. Cu nori de praf după noi, în uruit demotoare, săgetam întinderea pământului dobrogean, fâşâind pe247