Atanasie Berzescu - Despre demnitate

La auzul acestei apostrofări, Carianopol a sărit în sus şin-a mai vorbit cu Hamat. Timpul însă a dovedit că prof. Hamat aavut dreptate. Când toţi ne-am eliberat, după câţiva ani, VirgilCarianopol se găsea lângă Adrian Păunescu şi Corneliu VadimTudor. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns să-i dedicepoezii Elenei Ceauşescu. Dumnezeu să-l ierte, că a murit demult!Un alt om, tot aşa de îndărătnic din fire şi puţin aplecatspre înţelegere, de altfel om cinstit şi corect, cu multă credinţă înDumnezeu, intransigent şi dur, era prof. Ion Maxim. Cu el amavut o discuţie. Îl atacase pe prof. Ion V. Georgescu, pentruatitudinea luată faţă de reeducare şi pentru îndemnul de acontinua activitatea clubului pe linie culturală. A mers până la a-l insulta. Era atât de pornit că nici nu voia să stea de vorbă cunici care din noi.— “Ascultă, Ioane, cum ţi-ai permis să-l insulţi pe prof.Ion V. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan şi gratuit şi peo temă unde tu nu ai dreptate. Tu când vei ieşi afară, vei fiprimul care te arunci în braţele lor. Vei colabora cu ei.”Mi-a răspuns că nu-l cunosc dacă aşa pot vorbi cu el.Fiind foarte buni prieteni, mi-am permis să-l bruschez. Dupăeliberare s-a stabilit în Timişoara. Nu l-am mai văzut mult timp.Ştiam că-i în oraş, dar nu l-am mai întâlnit. În 1974, mă întretaicu el pe stradă. Bucuros de revedere, mă ia de braţ şi începesă-mi povestească multe lucruri, apoi îmi declară:— “Măi Tase, ai fost singurul din tot lagărul de laPeriprava, care mi-ai spus cu atâta francheţe că eu, când voi ieşiafară, am să colaborez cu ei. Ai avut dreptate. Pentru asta eu testimez foarte mult şi apreciez cinstea şi curăţenia ta sufletească.Eu colaborez cu ei ca să pot trăi. Lucrez la o revistă şi-mi publicversurile. Ştiu că nu mă condamni pentru acest lucru, dar mai322