Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Ofiţerul s-a uitat lung la el, n-a răspuns nimic şi a plecat.De atunci, n-a mai venit nimeni la el. În cameră îl chinuiau lipsade aer, foamea, setea şi neodihna. Ochii îl jenau din cauzaluminii prea puternice a becului. Din când în când, gardianul,când se întorcea de la plimbare, îi dădea câte o bucată de pâine.În şoaptă îi spunea s-o mănânce repede. Mai ţâşnea din când încând acea bunătate a omului de pretutindeni, fărâmă dindivinitatea sădită de Dumnezeu în adâncul fiinţei umane. Aşas-au scurs zilele anului de izolare şi-n octombrie 1947, exact laaceeaşi oră — 11,30 — în aceeaşi zi, a fost chemat la anchetă,de acelaşi ofiţer, continuându-se ancheta de la aceeaşi frazăîntreruptă, exact ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. De aici sepoate conclude la ce tehnică au ajuns în a distruge tot ce-iomenesc şi a anula orice personalitate din om. Ne întrebămacum, la ce au folosit toate acestea? Acum, când în RusiaPartidul Comunist nu mai are puterea. Din toată ancheta nu s-aputut ajunge la intimidarea lui Ion V. Georgescu. N-au reuşit sălcondamne. I-au dat 20 de ani de lagăr, pedeapsă administrativă.După doi ani de anchete şi suplicii în marea închisoareLiublianka din Moscova, Ion V. Georgescu este dus într-unlagăr de muncă din nordul Siberiei, Verhoiansk — polulfrigului.De menţionat este faptul că prof. Ion V. Georgescu, în toţianii lui de pătimire în gulagul rusesc, n-a întâlnit nici un român.În aşa fel a fost păzit de securitate încât nu a reuşit, niciodată, săîntâlnească un român. Le era frică de evadare sau răzvrătire. Peunde s-a dus, Uhta, Irkutsk, Krasnoiarsk, Vorkuta, a muncit dingreu. Ajuns la Verhoiansk, polul frigului, a fost băgat în mină.Aici n-a stat mult şi a fost scos la suprafaţă, unde a muncit laexploatarea lemnului din pădurile Siberiei. În tot timpullagărului, cei mai mulţi cu care a stat împreună au fost ruşii.270