Atanasie Berzescu - Despre demnitate

sigur colinda şi el cu noi. La fel, înfipt cu mâinile în zăbrele,trăia din farmecul colindului. Era creaţia lui. El ne spunea că numai este al lui, ci al neamului nostru românesc. A cunoscut înaceste clipe cele mai copleşitoare sentimente de mulţumire şi deomagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor dinînchisoare. Este poetul pătimirii noastre, a neamului românesc.Nu cred că a fost vreun scriitor care să cunoască o mai maresatisfacţie şi mulţumire sufletească şi un adânc respect pentruopera lui, ca Radu Gyr. Am avut fericirea să stau cu el multtimp. Simt şi azi cum, strângându-mă la pieptul lui, cu căldurasufletească de părinte, mă copleşea, mă fascina. El era patriarhulnostru şi comandantul nostru, al Aiudului întreg. Din gura luiam cules laude şi îndemn la rezistenţă. Îl păstrez în minte şi-nsuflet până la moarte.În noaptea aceasta de Crăciun, cu ochii înfipţi în stele,colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, cu obrazulşiroit de lacrimi, al tatălui albit şi îmbătrânit de vreme, al soţieicu faţa brăzdată de durere, strân-gându-şi la piept prunculpărăsit de mine la patru luni, al bunicilor albiţi şi ei de timp, alfraţilor şi surorilor, al unchilor şi verişorilor şi al prietenilorcinstiţi la suflet. În aceste măreţe clipe, noi, cei din spatele uşilorferecate, prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul înnemărginire, în dumnezeire. Eram extaziaţi. Am simţit şi trăitadânc aceste momente sublime. În acele clipe, puteau să sedeschidă uşile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai erafrică de nimic. Eram în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi.Ţin să menţionez că împreună cu noi în celulă, era şi unungur, Polgar Ştefan şi un evreu, Tauber Carol. Cu noi împreunăau trăit acele clipe fericite de Sfântul Crăciun. Eram oameni cutoţii în faţa lui Dumnezeu, egali în drepturi şi-n obligaţii, cumultă disponibilitate unii faţă de alţii, nu precum cei din168