Atanasie Berzescu - Despre demnitate

ele ridicate de securitate şi duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu.După cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam penimeni la mine, din familie, lucram în echipa de construcţii de laIAS-Borduşani, sub comanda ing. Vârlan. Mă alăturasem luiColibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere să lucrezca dulgher în cadrul echipei de construcţii. Timpul trecea atât derepede, de nu-ţi venea să crezi. Între orele 16 şi 17 veneam de lalucru, acasă, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveamtimp să-mi fac de mâncare, chiar şi pentru mai multe zile. Dupăce mâncam, intram în grădină şi lucram până nu se mai vedea.De 1 Mai mă trezesc cu soţia mea la mine. Îşi luase opermisie de câteva zile, pentru care avea să înghită multebobârnace şi ameninţări din partea doamnei doctor Popovici,omul partidului. Pentru faptul că era soţia mea, a unui bandit dingrupul lui Spiru Blănaru, la salarizare era pe ultima treaptă.Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toţi ceilalţi, careştiau să clămpănească, primeau de trei ori pe an premii.M-am bucurat mult de tot când am văzut-o. A venitîmpreună cu colega ei Ria Moisescu, care legase ocorespondenţă cu Victor Tărniceru. Acum pentru el venise defapt. Ce-au făcut, ce n-au făcut, dar până la urmă s-au hotărât săse căsătorească. După câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziuavea să vină Ria la Feteşti, transferată în interes de serviciu, caasistentă medicală la dispensarul din Feteşti-Gară şi să stea cuVictor, până când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagărla Noua-Culme.Am uitat să vă spun că în cursul lunii aprilie 1958, auvenit la mine şi surorile mele Anica şi Lenuţa. M-au ajutat sămai fac reparaţii la casă, unde de abia mă mutasem. După treizile s-au dus acasă. Rămânând iarăşi singur, m-am dus la lucru237