Atanasie Berzescu - Despre demnitate

— “Măi Tase, acum să te ţii la belele pe capul tău. Bine aifăcut că l-ai respins şi l-ai pus la punct în felul ăsta, dar să fii cumare băgare de seamă la cele ce faci şi ce vorbeşti. Cât maipuţină vorbă.”Mă întreabă şi nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic.A râs şi mi-a spus să nu-mi pese şi să-mi văd de treabă. El îşiface datoria şi meseria de politic, iar noi suntem obligaţi să neapărăm. Mă întâlnesc şi cu nea Victor Ţâru, căruia îi spun totulcum a fost. Mă încurajează şi el ca toţi ceilalţi. Dar... unadevărat consiliu de familie l-am ţinut cu Petru Hamat şi cupărintele Dumitru Mitoiu. Ei erau cei mai apropiaţi prieteni aimei. Zi de zi, cu ei eram împreună.Trec zilele şi eu uit de conflictul cu politicul.IARĂŞI LA ROTĂRIENe băgăm în iarnă cu perspectiva de a lucra tot în baracaaceea afurisită, unde în acelaşi timp te frigeai, dar şi îngheţai.Burta ardea şi fundul îngheţa. De multe ori, când bătea vântultare şi ningea, prin golurile dintre scânduri, zăpada s-aşternea penoi. Repede cu lopeţile şi măturile aruncam zăpada afară. Altfelne confruntam cu umezeala şi noroiul în baracă. Iată că timpulnu stă pe loc. Începutul de iarnă şi sfârşitul de an se săvârşesc.Prindem şi anul 1952, an care avea să aducă unele schimbări înorganizarea muncii în fabrică.Până a nu trece, de fapt, în anul 1952, ţin să vă spun unelelucruri mai importante petrecute în fabrică.În cursul anului 1951, spre toamnă, s-a iniţiat un curs derotărie de către conducerea fabricii, prin directorul ei, Mareş.După orele de lucru în schimb, cei care urmam această şcoală154