Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Un lucru mi se pare acum contradictoriu, când privescretrospectiv derularea evenimentelor.a). De ce atunci, la început de eră comunistă, la noi înţară, justiţia militară, de formaţie democrată, în spiritul libertăţii,la căldura credinţei în Dumnezeu, s-a modelat atât de repedeconcepţiei de viaţă atee, a comunismului? Ei erau formaţi deşcoala românească, în spirit creştin. De ce acest lucru? De ceaceastă mişcare abisală a justiţiei româneşti din această perioadăa anilor 1947-1960?Altă întrebare se pune acum, în 1992.b). De ce acum, când, după Marea Revoluţie dinDecembrie 1989, s-au pus pe rol atâtea procese împotrivacomunismului, justiţia militară, crescută şi formată în concepţieatee de viaţă a comunismului de aproape 50 de ani, nu s-amodelat dezideratelor Marii Revoluţii din 1989, de înaltăspiritualitate creştină? De ce în toate procesele intentatecomunismului şi celor care au ucis în decembrie 1989, justiţiamilitară acum îi apără şi-i eliberează pe cei vinovaţi de genocid?De ce nu se mai produce acelaşi fenomen de modelare dupănoua concepţie de viaţă, după noua orânduire, cu pretenţie detânără democraţie în spiritul libertăţii? Ce proces psihic sepetrece? A fost atât de tare şi bine înfipt în conştiinţa poporuluiComunismul, cu tot arsenalul lui de cuceritor al lumii? Sau cealtceva se petrece?Rămâne ca timpul să răspundă la aceste întrebări.În concluzie:1). Justiţia militară din anii de început a comunismului, lanoi în ţară, după anii 1946-1960, formată în spirit creştin, darmodelată orânduirii de atunci, condamnă la ani grei de temniţăpe cei nevinovaţi, numai pentru faptul că erau români, luptândpentru Hristos şi neamul lor.121