Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Aiud. Este bine ştiut că Aiudul şi Periprava erau cele două locuriunde se depuneau legionarii. În mod special numai pentru ei erapregătită reeducarea care avea să se încerce în 1961. De bunăseamă că legionarii constituiau un real pericol pentru comunism.Să ne întoarcem la Aiudul anului 1953, toamna. Pe secţiaa II-a, care înainte era toată a bolnavilor T.B.C., acum, înoctombrie, bolnavii erau înghesuiţi numai pe aripa de cătremorgă. În învălmăşeala de reorganizare a închisorii, era ooarecare libertate pe secţie. Ziua ne întâlneam cu cei veniţi de lacanal, care erau cazaţi în camerele de pe aripa lungă a secţiei.Aşa m-am întâlnit cu o mulţime de prieteni şi cunoscuţi, ca prof.Ioan Iliescu, naşul meu, Romulus Copăceanu — medic —, IanăşFeneş — înv. şi prof. Nicu Boscaiu, în prezent academician. M-am bucurat mult de tot de această întâlnire. Nu-i mai văzusemdin 1948, din libertate. N-a ţinut mult această vânzoleală dereorganizare — sistem Coller —, c-au şi pus biciul pe noi,realizând planul satanic de reprimare.La secţie, acum, se închid uşile cu zăvorul, când în modobişnuit le aveam toată ziua deschise, fiind liberi prin curte. Ceomai urma acum? mă întrebam. Prin curte se înstăpânise tot maimult pustiul. Izolările deveneau tot mai neîncăpătoare. Friguldin noiembrie se simţea tot mai mult. Deşi eram bolnavi, nu semai respecta programul prevăzut de regulamentul închisorii.Mâncarea, pe timp de trecea, era tot mai slabă. DoctorulGheorghiu, cât putea, ne ajuta. Se urmărea să fie schimbat. Prinianuarie 1954, iarna se aşternuse de-a binelea în Aiud, cu zăpadămare. Se anunţa să fie una foarte grea. După cele auzite de noi,ca veşti dinafară, aveau să moară mulţi oameni liberi, sufocaţide nămeţii mari de zăpadă, în toată ţara.Nu trece mult şi doctorul Gheorghiu este schimbat cu unalt doctor şi anume Cureleanu. Părea că de data asta şi-au găsit181