Atanasie Berzescu - Despre demnitate

CUVÂNT CĂTRE ŢARĂDeşi mă repet, transcriind o parte din acest testament încuprinsul lucrării, ţin totuşi ca memoriile mele să le închei cu acestmesaj al lui Spiru Blănaru către Neamul Românesc, către Ţară. Princonţinutul lui, este mai actual ca oricând.Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL ALLUI SPIRU BLĂNARU.Să cinstim pe cei care şi-au dat viaţa pentru Hristos şi neamullor!La 16 iulie 1992 s-a înălţat o sfântă cruce în memoria celorcare au fost executaţi la Pădurea Verde (lângă Muzeul Satului -Timişoara), în anul 1949 la 16 iulie de către regimul comunist pentrucă au luptat împotriva lor, iubindu-L pe Hristos şi neamul lor. Dininiţiativa AFDP-Timiş şi a fundaţiei culturale “Memoria”, crucea afost ridicată şi sfinţită pe locul unde a fost execuţia, în cinstireamemoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blănaru, PetruDomăşneanu, Romulus Mariţescu, Ion Tănase, Petru Puşchiţă-Mutaşcu, care în lupta lor au mers până la jertfa supremă. Iar în datade 2 august 1949, alţi membri ai grupului, deşi nu erau condamnaţi lamoarte, au fost executaţi în acelaşi loc. Ei sunt: Aurel Vernichescu,Gheorghe Popovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, PetruPuşchiţă-Liber şi Nicolae Ghimboaşă-Micluţ. Comuniştii s-au năpustitcu o înverşunare drăcească asupra memoriei lui Spiru Blănaru,contestându-i chiar eroismul.Mă întorc în urmă cu 44 de ani, în 23 ianuarie 1949, când,stând de vorbă cu Spiru Blănaru, acolo sus, în mijlocul pădurilor carefremătau a bejenie, pe îndelete, mi-a încredinţat multe lucruri gânditede el. Era o zi de iarnă, nu prea frig, deşi albastrul cerului vestea ger.Soarele scălda bolta cerească de un pitoresc nemaivăzut, dar zăpada377