Atanasie Berzescu - Despre demnitate

deci, ţara noastră ciopârţită. Iată visul de secole al neamuluinostru românesc spulberat.În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi, IosifPetzak, învăţător. La îndemnul lui organizăm o excursie laGărâna, Brebu, Văliug şi cele trei izvoare ale Timişului. Pe doiseptembrie 1940 plecăm în excursie, conduşi de Ioji Petzak,peste dealul Poieni, Bradu-Moşului şi pe sub poalele munteluiSemenic. Era o zi frumoasă de început de septembrie şi cu multsoare. O vară târzie, care ne îndemna la drumeţie, ne făcea sămai uităm pentru câteva clipe de convulsiile neamului. Curaniţele în spate, unul după altul, în şir indian, glumind, lăsăm înurmă Teregova şi ne apropiem de Gărâna. La Bradu-Moşului amfăcut un popas, la un fag mare izolat, înfipt cu fruntea în boltacerului însorit, cu umbra lui ne îmbia la odihnă. De-abiatrăgându-ne sufletul de atâta drum, pe iarba mătăsoasă, nearuncăm privirile asupra poienii, admirând-o. Se lăsa în jos pe-opantă lină, mărginită de o măreaţă pădure de fag, pe ici şi colocu falnici brazi, cu frunţile în soare. Din loc în loc, mai apăreauşi singuraticii stejari. Era poiana lui Radu Beşări, colegul meude clasă la şcoala primară. Sălaşul lui se ridica exact ca un conacîn mijlocul poienii.Peste ani, aici aveam să înfrunt moartea, 1949, ianuarie,ziua 28, când, târât de securitate, urmăream pe Spiru Blănaru.După o scurtă odihnă, plecăm iarăşi la drum. Am trecutprin Gărâna, Brebu-Nou şi seara am ajuns la Văliug. Soarelescăpăta după creasta de deal, vestind înseratul. Peste noapte amdormit la nişte oameni de omenie. A doua zi am vizitat Văliugulşi împrejurimile. Ochiul şi sufletul nostru se desfătau defrumuseţile naturii. Am stat o zi prin Văliug, admirând farmeculnaturii. A treia zi, de dimineaţă, am plecat spre casă, pe acelaşidrum.23