Atanasie Berzescu - Despre demnitate

C). — “Aş dori ca, la momentul potrivit, să ştie şi ai mei,de acasă, familia mea, prin ce am trecut şi care au fost condiţiilede viaţă şi şansele de biruinţă asupra comunismului. Ne-amîmpăcat cu gândul că va trebui să murim până la urmă. Eu, frateTase, am certitudinea că voi muri şi-ţi încredinţez ţie acestegânduri ale mele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele frământări alemele ca om. Fiul meu, dacă va mai apuca să scape cu viaţă, lafel şi soţia mea, aş vrea să cunoască prin ce am trecut.D). — “Îmi este dragă ţara noastră, neamul nostruromânesc. Aş dori ca odată să fie liber, mare şi unit. Dumnezeusă fie cu el. Dezmembrările de partid să dispară. Poporul româns-a născut creştin. Avem obligaţia morală faţă de copiii noştri săle lăsăm moştenire dreapta credinţă a strămoşilor noştri şirăspunderea faţă de străbunicii noştri, crescuţi în legea creştină.Fă acest lucru, fratele meu, şi este de-ajuns pentru mine. Ceicare vin după noi să ştie ce-am făcut şi ce-am gândit şi noi, în“toiul beznelor adânci”.După această încredinţare de gânduri şi vreri a urmat unmoment de tăcere, de linişte, de trăire interioară pentru amândoi.Ştiam că ne hârjonim cu moartea. Ca treziţi dintr-un vis, neprivim în ochi, unindu-ne în gânduri şi nădejdi, ne-am îmbrăţişatşi sărutat, despărţindu-ne. De atunci nu ne-am mai văzut.Acestea au fost gândurile lui Spiru Blănaru, încredinţatemie. El n-a avut pretenţia unui mesaj. Eu însă îl consider mesajcătre toţi românii, către ţară, mai ales asupra unităţii, care nici înprezent nu este.După ce m-am despărţit de Spiru am stat de vorbă cuPetru Domăşneanu, aproape o oră. În mare, aceleaşi lucruri şidoruri mi le-a spus şi Comandorul, încredin-ţându-mi pentruviitor cele spuse de el.57