Atanasie Berzescu - Despre demnitate

în echipa mea. De cum plecase soţia mea acasă, la începutul luimai 1958 şi până la venirea tatălui meu şi a fiului Tibi, dupăSfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la construcţii IAS.Iată-i şi pe ei, în sfârşit, că vin la mine, tata şi fiul meu.Am fost în gară la Feteşti, aşteptându-i. Era luna lui cuptor, cu ocăldură de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-ozăpuşeală într-alta. În gară te frigeai. O luăm pe scurtătură pânăla Lăteşti. Pe întinsul Câmpiei Bărăganului, când soarele tecocea, când iarna Crivăţul se lua după ciulini, mai adia acum oboare alinătoare de căldură. Simţeam în faţă cum aerul se mişcă,mai răcorindu-ne un pic. Aşa am ajuns acasă, unde răcoarea dincameră ne linişti. Am şi făcut un tur de orizont prin sat, după cene-am odihnit. Seara au făcut cunoştinţă cu d-l Georgescu, apoicu părintele Iosif Ratec, cu Victor Tărniceru, cu d-l Moise şi omulţime de alţi cunoscuţi şi prieteni. S-au simţit tare bine lamine. Au stat aproape o lună la Lăteşti, până după 20 august.Adesea, mergeam cu toţii, în timpul liber, în insula Borcea, întropădurice plină de vegetaţie şi pajişti cu iarbă verde şimătăsoasă. Treceam braţul Borcea cu multă bucurie, înotândpână în insulă, împreună cu Victor Tărniceru şi cu părinteleRatec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insulă. Au fost zilepline de farmec şi veselie, în toată izolarea aceasta, voită deputere. Din această frumoasă ieşire la iarbă verde, ne întorceamvlăguiţi de căldura soarelui, de baia făcută în Dunăre şi de plajade pe nisipul din poiană, acasă, unde ne aşteptau lubeniţele şipepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi găseam plezniţi decopţi ce erau şi cu un miros îmbătător. Fiecare din noi, dupăalegere ne luam câte un pepene şi cu lingura îi mântuiam. Eraunespus de buni.Nici până azi nu ştiu cu ce impresie şi amintiri o fi rămasfiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Lăteşti.238