Atanasie Berzescu - Despre demnitate

- Aş dori ca la momentul potrivit, să ştie şi ai mei de acasă,familia mea, prin ce am trecut şi care au fost condiţiile de viaţă şişansele de biruinţă asupra lor, a comuniştilor.Ne-am împăcat cu gândul că va trebui să murim până la urmă.Eu, frate Tase, am certitudinea că voi muri şi-ţi încredinţez ţie acestegânduri ale mele, nu ca pe un mesaj, dar ca unele frământări ale meleca om. Fiul meu, dacă va mai apuca să scape cu viaţă şi soţia mea lafel, ar vrea să cunoască prin ce am trecut.- Îmi este dragă ţara noastră, neamul nostru românesc şi aş dorica odată să fie liber, mare şi unit. Dumnezeu să fie cu el şidezmembrările politice, de partid, să dipară. Poporul român s-a născutcreştin, avem obligaţia morală faţă de copiii şi nepoţii noştri să lelăsăm moştenire credinţa dreaptă a strămoşilor noştri şi răspundereafaţă de străbunicii noştri, crescuţi în legea creştină. Fă acest lucru,fratele meu, şi este de ajuns pentru mine. Cei care vin după noi să ştiece-am făcut şi ce-am gândit şi noi, în toiul beznelor adânci.După această încredinţare de gânduri şi vreri a urmat unmoment de linişte, de trăire interioară pentru amândoi. Ştiam că nehârjonim cu moartea.Ca treziţi dintr-un vis, ne privim în ochi, unindu-ne în gândurişi nădejdi, ne-am îmbrăţişat şi sărutat, despărţindu-ne. De atunci nune-am mai văzut.Acestea au fost gândurile lui Spiru Blănaru, împărtăşite mie. Eln-a avut pretenţia unui mesaj către toţi românii, către ţară. Apelul launitate naţională este un deziderat al nostru, al românilor. Unitatea,însă, lipseşte cu desăvârşire. Nu ştim ce am moştenit noi de la daci,dar păcatul dezbinării l-am moştenit în mod sigur.După ce ne-am despărţit de Spiru, am stat de vorbă cu PetruDomăşneanu, aproape o oră. În mare, aceleaşi lucruri şi doruri mi le-aspus şi comandorul, încredinţându-mi pentru viitor cele spuse de el.Amândoi şi-au iubit neamul şi legea creştină, jertfindu-se pentru ele.Ţin să menţionez un lucru - că eu dacă mai sunt în viaţă, suntdatorită lui Spiru Blănaru. În urma declaraţiilor lui Tudor Ruşeţ,curierul meu, eu trebuia să fac parte din lotul de judecată al lui Spiru.379