Atanasie Berzescu - Despre demnitate

urechea pe gamelă şi ascultam. Se auzea destul de bine. Cel carevorbea apropia buzele de fundul gamelei şi transmitea ce doreael.Marea noastră bibliotecă o constituiau pereţii celulelor.Cu un ac sau cu un cui bine ascuţit scriam pe peretele alb tot cene însuşeam de la dascălii noştri sau ce primeam de la unul laaltul prin viu grai. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau decui, în ordine şi cu migală, pe peretele alb ca hârtia. Acolotreceam tot ce auzeam, din toate disciplinele. Scrijeleam pereţiicu cunoştinţele noastre pentru a lăsa şi la alţii care veneau dupănoi. După cum pritocirea oamenilor prin camere se făcea destulde des, noi ajungeam să citim pe pereţi atâtea lucruri bune,poezii sau alte cunoştinţe. N-a fost perete din camere sau celuleîn Aiud să nu aibă scrise coloane întregi de cunoştinţe.De la o vreme, conducerea închisorii se luase de grijă. Numai ştiau ce să facă. Orice măsură luată de ei, avea ocontramăsură a noastră. Până la găsirea soluţiei, noi necontinuam munca în şcoala noastră.Aşa s-a ajuns ca oameni simpli, ţărani, muncitori, elevi şichiar studenţi să înveţe limbi străine, matematică, fizică, chimie,istorie, geografie şi literatură. Ba de cele mai multe ori îşipuneau la punct gramatica limbii române. Aşa au fost unii dinteregovenii mei, ca Romulus Anculia-Miloi, care după ce a ieşitdin închisoare şi-a scris memoriile în opt caiete. Avea darulpovestirii. De asemenea, unchii mei Petru şi Ion Berzescu,ieşind afară, au continuat studiul, realizându-şi fiecare ofrumoasă bibliotecă şi sporind-şi darul de a vorbi. Ion Coltan, unalt teregovan, a devenit un foarte bun cioplitor în piatră şi zidar.Moise Anculia-Păsule se pregătise în domeniul agriculturii.Afară şi-a cultivat pământul ca un agronom. La fel, PetruGrozăvescu-Măranu, Gheorghe Ivănici-Căsapu, Petru Măranu-204