Atanasie Berzescu - Despre demnitate

din toate judeţele ţării. Ţin să menţionez că-n urma hotărâriiministrului de interne, aproape toţi fraţii de cruce au fost aduşi laAlba-Iulia. Mai rămăseseră şi la Aiud. La Târgu-Ocna deasemenea mai erau fraţi de cruce, unde regimul de detenţie eramai aspru. Aici au fost aduşi toţi cei care aveau şi pedepsedisciplinare.Închisorile din ţară, cu deţinuţi politici, erau conduse demagistraţi militari. La Alba-Iulia era colonelul Muscă, un ommic de statură, gras, care vorbea răguşit. Era destul de sever şiabsurd. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania.La Aiud, comandant era maiorul Munteanu. Generalul Petrescuera comandantul închisorilor pe ţară. Deci la vremea aceea, anul1943, închisorile cu deţinuţi politici aveau ca directori magistraţimilitari. Ar fi trebuit să stăpânească simţul dreptăţii în închisori,pe acea vreme. Dar... parcă era un făcut, tocmai atunci s-aucomis cele mai mari nedreptăţi. S-au călcat în picioare drepturileomului, exact ca-n timpul comunismului. Deşi erau judecători,întotdeauna au fost la dispoziţia Mareşalului, care declanşaselupta pe viaţă şi pe moarte cu legionarii. Se înscăunase un regimde teroare. Nu se mai respecta regulamentul închisorilor.Deţinuţii politici aveau multe drepturi în plus faţă de dreptulcomun. Cu toate acestea, regulamentul nu s-a respectat,instaurându-se teroarea. Se bătea până la leşin.Am găsit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosferădestul de încărcată, ca după o grea bătălie. Spiritele mai erauîncă agitate, fraţii de cruce încă timoraţi. Cei care ne-au pus lacurent cu cele întâmplate au fost lugojenii, care ajunseră cu unan înaintea noastră — 1942. Printre ei era Itu Nicolae şi IacobToma, de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. În grupulhunedorenilor eram câţiva bănăţeni: Rista Gheorghe, Murărescu32