Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Numai uniţi vom învinge. Presa noastră se ocupă mai mult defelul cum tuşeşte şi-şi scutură pletele Adrian Păunescu şi nu decâţi încă mor în Basarabia şi Bucovina.Miercuri, 30 decembrie 1992Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fostaruncată într-un hău adânc. Hăul comunismului. Sunt 45 de anide când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui într-unmod absurd şi pervers. După ce a fost decorat de către Stalin şi is-a făcut o avionetă cadou, l-au alungat din ţara lui. Din ţara pecare Carol I, străbunicul lui, o ridicase printre ţările fruntaşe lavremea aceea. Leul românesc era la paritate cu francul elveţian.Iată unde ne-au adus cei care atunci ne luaseră în braţe —Tătucul Stalin şi toţi acoliţii lui. Cât de departe suntem deadevărata libertate şi de sensul real al democraţiei.În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi şi am plecat cu toţiiprin oraş. Am fost şi la piaţa de vechituri, dar n-am găsit nimic,Spre deosebire de sezonul cald, acum în iarnă vin puţini oamenicu marfa lor de vânzare. Şi aici totul este scump. De la piaţă amplecat prin oraş după cumpărături. După masă mi-am făcutbagajele pentru plecare. Am primit multe lucruri bune şifolositoare de la Aron şi Leni. Tot astăzi a sosit şi o scrisoare deacasă, de la Mărioara şi Tibi, cu frumoasele felicitări desărbători. Acum caut să vorbesc cu ei la telefon şi să le anunţdata plecării de aici şi a sosirii în Timişoara. Totuşi nu reuşesc.Mă bucură mult faptul că voi pleca acasă. Mi-e dor de ţarăşi de toţi ai mei, deşi aici mă simt minunat. Cu un lucru nu măîmpac eu. Oriunde aş fi, sezonul rece îmi dă de lucru, respiraţiaeste foarte grea şi tusea mă cam supără. Norocul a fost că amluat cu mine medicamentele necesare.365