Atanasie Berzescu - Despre demnitate

sărutat crucea şi am luat nafura. Dintre cei prezenţi, mai mulţi auvenit la mine, femei şi bărbaţi, strângându-mi mâna. După toateacestea, am mers la d-l Petru Călăraşu, un moldovean deispravă. Ne-a primit foarte bine. Aici a venit şi părintele ViorelMehedinţi, cu care am stat mai mult de vorbă. S-a creat oatmosferă de intimitate.Vineri, 25 decembrie 1992Ziua Naşterii Domnului, Crăciunul. Departe de ţară,departe de ai mei, în mijlocul familiei lui Aron, în oraşulKarlsruhe, aproape de graniţa cu Franţa, îmi petrec SfinteleSărbători. Aici, în Germania, simt atât de aproape ţara mea. Îngând mă întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sărbătorilefără mine? După obiceiul meu, mă scol la orele 6 dimineaţa. Cucreionul în mână, urmez firul gândurilor. Masa de prânz amluat-o în mijlocul familiei lui Aron, împreună cu Eli şi Monica şicu familiile lor. Toţi au fost prezenţi, afară de Ion, soţul lui Eli,acesta fiind de serviciu. A fost o masă cu de toate. Aron ne-afotografiat pe toţi. Am ascultat şi colinde de Crăciun,înregistrate de Aron.Într-una din nopţile de Crăciun, aici în Germania, l-amvisat pe I.P.S.S. Nicolae Corneanu. Se făcea că era la mineacasă, la Lugojel. Când l-am văzut, am rămas uimit. L-am luatîn braţe parcă şi l-am aşezat pe pat, întrebându-l ce-i cu el? Mi-arăspuns că-i tare obosit. Aşa m-am trezit din vis, cu gândul la el.Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timişoara? Sigur că şi azi suntmulţi care-l încolţesc, de altfel ca şi aici în Germania. Dar... potspune cu sufletul curat că nu au dreptate. El, mitropolitulNicolae Corneanu, se găseşte pe drumul de luptă în luminadragostei întru Hristos. Drumul lui pe care a apucat este drumulPAULIN, drumul fără întoarcere în lupta pentru Hristos, drumul361