Atanasie Berzescu - Despre demnitate

cotitură în lupta noastră de rezistenţă, a fost şi anul când în Aiuds-a declanşat reeducarea. Despre acest lucru aveam să aflăm maitârziu, de la cei veniţi de acolo la Periprava.Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”,Colonelul Crăciun, comandantul Aiudului, a spus că pe vremeaaceea se hotărâse de către conducerea “Partidului” ca în Aiud săfie adunaţi toţi legionarii din ţară. La fel şi la Periprava. Dupădeclaraţiile lui Crăciun, în Aiud erau peste 4000 de persoane.Aveam cu noi câţiva români cu multă experienţă în luptade rezistenţă: Prof. Ion V. Georgescu, Willi Popescu, HoriaCosmovici, Tiberiu Mităr, Ion Sadovan, Ilie Ghenadie, BucurStănescu, Sebastian Erhan. În jurul lor eram noi, cei mulţi, caretrecusem prin lungul şir al închisorilor. Noaptea nu se mai puteaprinde somnul de noi. Eram convinşi, totuşi, că-n viaţă nu existănici o problemă căreia să nu i se găsească şi rezolvarea.În colonie a apărut la un moment dat maiorul Ioaniţescu,fostul comandat ajutor de la Aiud şi comandantul lagărului de laNoua-Culme, unde reuşise să aducă moartea în mijlocul nostru.Când l-am văzut, noi, cei ce veniserăm de la Noua-Culme, amrămas uluiţi. Mai venise în colonie şi un deţinut, MihaiAngheliu, şchiop de piciorul drept. Satana parcă-i adusese peamândoi. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej.Fusese în Comitetul Central. Acum era marginalizat şi băgat înlagăr cu pedeapsă administrativă. Prin el se încerca, în prezent,reeducarea. De când i-am văzut împreună, pe Ioaniţescu şi peAngheliu, ne-am dat seama că ne pregătesc pieirea. Angheliu eraun om mic de statură, uscăţiv, cu ochii aprinşi, brunet şi cu ovoce metalică. În acest timp, în colonie apăreau tot mai dessentinţele de divorţ. Intrasem bine în anul 1962. Cu mult fasterau comunicate, în faţa tuturor. Cu zâmbetul pe buze, ofiţerulde la birou anunţa divorţul şi aştepta satisfăcut înmărmurirea312