Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Joi, 10 dec. 1992Plecarea în Germania - la orele 10, din faţa CatedraleiOrtodoxe. Până la plecare am fost însoţit de bunul meu prietenCostică Pascu. Ploua mărunt şi rece. Ne-am adăpostit până lasosirea autocarului pe scările catedralei, acolo unde cu trei ani înurmă au murit tinerii acestui neam, cu pieptul desfăcut şi cumâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea.La orele 10 fără un sfert, autocarul a fost în faţaCatedralei. Cu multă emoţie m-am văzut în faţa maşinii.Costică, mai stăpân pe sine, mă struneşte. Plecarea are loc la 10şi 10 minute. Afară plouă încet şi mărunt. În autocar mă rog luiDumnezeu să-mi ajute să merg sănătos. Să pot observa cu ochiiminţii totul pe unde trec, să cunosc şi să înregistrez aşa cum suntlucrurile, şi cu partea frumoasă a lor.La orele 13 am ajuns la frontieră. Aici, în treizeci deminute, grănicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. Launguri am stat trei ore. Ne-a prins noaptea la frontieră. La orele16 plecăm spre Budapesta. Şi-n Ungaria, ploaia toacă mărunt.Târziu în noapte ajungem la Budapesta. Străbatem oraşultrecând Dunărea. Deşi e noapte, Budapesta mi se pare un oraşfrumos. La ieşirea din oraş, facem o haltă de ajustare, la oparcare, de o jumătate de oră. Pe la miezul nopţii, ajungem lafrontiera Cehoslovaciei. Spre ziuă, iată-ne la frontieraGermaniei. Pământul e acoperit cu un strat subţire de zăpadă.Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. La punctulde graniţă al Germaniei, în schimb, stăm mult de tot. Aceastadin cauza a două tinere femei, care au plecat fără a respecta vizade intrare în ţară.349