Atanasie Berzescu - Despre demnitate

Acesta a fost tot raportul. Întors în celulă, le spunecolegilor cum a decurs audienţa. Pe feţele oamenilor se citea onemaistăpânită revoltă.Când au fost scoşi la plimbare, Popa nu a mai intrat înţarc după colegii lui de cameră, ci s-a dus ţintă către sârmeleghimpate din zona interzisă. Ostaşul a tras în plin o rafală depistol mitralieră, trântindu-l la pământ şi omorându-l pe loc.La acest eveniment, Celularul a reacţionat pe loc cu bătăiîn uşă şi strigăte. A ţinut aproape o oră această manifestaţie deprotest. După aceea, lucrurile s-au liniştit.Sărmanul de el. Popa T. Ioan, cât amar o fi fost în sufletullui noi nu ştiam. În mod sigur, numai el a ştiut. După câte ştiuera de la Vinţul de Jos. Atât i-a fost dat lui să poată duce jugulrobiei.Regimul acesta drăcesc, intenţionat realizat de Collerdupă revoluţia din Ungaria, mai ales prin foame, frig, izolări cunemiluita, bătăi până la sânge, un regim de tortură, împingelumea până-n pragul nebuniei. În starea această de lucruri, întoamna lui 1956 izbucneşte greva foamei la Zarcă şi apoi peCelular. Coller numai la asta nu se aşteptase. Înnebuniseră cutoţii cei de la conducere, în frunte cu Coller. Îi depăşiseră actulde protest al deţinuţilor.Deţinuţii cereau:a). Condiţii de viaţă umană, hrană mai bună, căldură.b), Legătură cu familia.c). Dreptul de a citi şi a scrie.d). Asistenţă medicală conform regulamentului.S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din grevă, decătre speriorii veniţi de la Bucureşti. Dar, cu toate ameninţărilelor, n-au reuşit. Greva continua unicitatea în tot gulagulromânesc, ba chiar şi dincolo de fruntariile ţării. Tot timpul cei224