Atanasie Berzescu - Despre demnitate

În camere, fiecare om îşi găsise locul. Înghesuit de nu-ţimai puteai trage sufletul, te prosternai în faţa sorţii. Pe prici,noaptea dormeam numai pe o dungă, că pe spate nu aveam loc.Mai erau oameni care dormeau şi pe sub prici şi pe intervalul dela prici la perete. Camera noastră avea numărul 52 — etaj II.În cameră eram împreună cu părintele Alexandru Nicolicişi cu părintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Eudormeam lângă părintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit deperetele care era un pic mai cald, fiind lângă cuptorul camereiiar eu lângă el. Mă ocrotea mult de tot. Mai ales dupăîntâmplarea cu Moiş, care-şi plătise poliţa. Îmi oblojise rănile şimipusese comprese cu apă rece la picioare, unde tălpile erauvinete în urma bătăilor de la securitate. Cu noi mai era şi TibiLazăr, profesorul de la “Traian Doda”. La un aşa colorit deoameni, securitatea în mod sigur că a băgat şi oamenii lor,informatorii. Aşa am ajuns să stau cu Miloş Gavrilă, renumitinformator al lor. Mai bine de două luni am stat cu el în cameră.Pe vremea aceea nu-l ştiam cine-i şi ce hram poartă. Îl vedeamînsă că nu-i tace clonţul şi se ducea de la om la om cu vorba. Totla două zile era scos afară din cameră de un ofiţer, în jurul orelor11 ziua. După două ore cel puţin, apărea în cameră, cubuzunarele pline de chiştocuri de tot felul de ţigări. Seîmbulzeau, care mai de care la chiştoacele lui. Deşi eramfumător, niciodată nu m-am dus la el după un chiştoc. Măprovoca mereu la discuţii, dar eu nu-i răspundeam la nimic. Cutoate acestea, la anchete am fost luat la rost de cele vorbite încameră. Era opera lui Miloş Gavrilă. Insista mereu asupragrupului Spiru Blănaru în discuţiile pe care le avea cu mine.Cerea date şi asupra lui Domăşneanu. Am aflat mai târziu că erafinul lui, al Comandorului. Erau zile când lipsea din închisoare.Făcea teren cu securitatea. În urma informaţiilor lui au fost110